Recitiri necesare: Virgil Ierunca despre „vacarm”

Posted on Septembrie 18, 2015

0



Niciodată, ca acum, la douăzeci şi cinci de ani după ce au fost rostite, nu au fost mai actuale – chiar împotriva dorinţei sale – vorbele rostite de Virgil Ierunca în aprilie 1990, la Bucureşti, în timpul primei reveniri, împreună cu Monica Lovinescu, în ţară, după un exil de peste patruzeci de ani. Să le mai „ascultăm” o dată, cu luare aminte:

*

VIRGIL  IERUNCA:

000022

  „Vacarmul actual, la care asistăm, pe plan de comunicaţie, este totuşi pătat de anumite voci, care, în contextul general, provoacă pur şi simplu dezgustul, dacă nu îngrijorarea. Sunt pentru vacarm, dar sunt pentru un vacarm al democraţiilor. Însă, cînd în acest vacarm sunt oameni care au slujit regimul totalitar – şi nu dictatorial, cum se spune, pentru că ceea ce a fost în România, n-a fost o dictatură, ci întruchiparea exemplară a unui totalitarism de tip modern, în sensul definit mai ales de Hannah Arendt ca atomizare completă a societăţii – este, totuşi, greu suportabil ca în acest vacarm pozitiv, luminos, care ar fi un fel de răspîntie a dialogurilor, să asişti la îndemnuri şi lecţii de democraţie primite de la consilieri intimi ai lui Ceauşescu. Este insuportabil ca acest vacarm democratic să fie asediat în esenţa lui de dictatori ai culturii personale sau ai ceea ce se numea cultură în timpul lui Ceauşescu şi al clanului său, cînd în acest vacarm, în această răspîntie de dialoguri necesară în cetate există, din nefericire, loc şi pentru aceşti impostori din nou activi, din nou activişti. Lucrurile se complică, iar vacarmul îşi pierde din măreţia şi necesitatea lui imediată.”

__________________

(Extras din Vasile Gogea, VOCI ÎN VACARM. Un dialog cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, Editura Eikon, Ediţia I 2010 şi Ediţia a II-a 2013.)

*

Anunțuri
Posted in: Anamnesis