Apare! şi va fi lansat la Festivalul Internaţional de Carte „Transilvania”, al treilea volum din „trilogia certocratică” a lui Dorin Tudoran: „Luxul indiferenţei”

Posted on septembrie 25, 2015

19



LUXUL  INDIFERENŢEI *

Dorin Tudoran foto

 Luxul indiferenţei nu este, la Dorin Tudoran, o determinare a poziţiei fiinţei sale în lume. Ci un titlu de nobleţe şi un privilegiu pe care şi le-a cîştigat, la senectute, eroic, în lungile şi austerele, extenuantele lui războaie pentru demnitate, libertate şi adevăr, atît în propria lui Casă, cît şi în Cetate.

.
Luxul indiferenţei  lui Dorin Tudoran nu semnifică  moleşeala aurită a nobilului izolat în castelul său, ci blazonul de pe scutul însîngerat al cavalerului care a supravieţuit unei cruciade.

 Vasile GOGEA

*

coperta Tudoran-Luxul indiferentei

*

În loc de Prefață:

Cel mai trist dintre drepturi

 Lucram la Scânteia Tineretului, încartiruit, ca toate celelalte ziare ale vremii, în „reactorul atomic” cu steaua purpurie în vârf şi cu Lenin la uşă, construit după canonul sovietic al arhitecturii realist-socialiste. Pe la jumătatea anilor ’70 (anul era 1970, nota mea, DT), mi se pare, tânărul poet Dorin Tudoran fusese curtat să se angajeze la ziar şi, după o discuţie prealabilă cu redactorul-şef, stăteam de vorbă într-unul dintre birourile redacţiei. Vorba vine că „stăteam de vorbă”: taciturn, vag, neliniştit, dar mai mult cuprins de o mirare nedumerită de ce i se întâmpla, măsura cu paşi rari încăperea unde ne aflam, oprindu-se şi privind lung din fereastra „reactorului” spre aleile înverzite ale Herăstrăului de peste drum. Întorcându-se brusc, a rupt tăcerea cu o întrebare ce n-avea nevoie de răspuns: „Domnule, în definitiv, ce să fac eu aici?!” Întrebarea şi-o pusese sieşi, iar impresia cea mai puternică a celui ce-o auzea a fost că avea în faţă o vietate liberă, poftită să intre în cuşcă. Să pătrundă într-o „rezervaţie de zimbri domesticiţi”, ca aceia din puternicul poem protestatar al prietenului său de atunci, poetul Adrian Păunescu.

De „angajamentul” cu care fusese ademenit, conform unei strategii de succes în multe alte cazuri, s-a ales praful: Dorin Tudoran a întors definitiv spatele „coliviei” şi a plecat să se plimbe în pădurea Herăstrăului, lăsându-ne pe noi, ani mulţi, să inspirăm aerul din cuşca de beton cu stea în frunte. Au urmat gesturile răsunătoare ale disidenţei interne, culminând cu scrisoarea sfidătoare, adresată lui Nicolae Ceauşescu şi, în cele din urmă, cu emigrarea.

„Întâi am luptat cu dictatura” – spune el într-o incisivă corecţie polemică – „tocmai pentru a-mi păstra ţara. Când am înţeles că pierdusem bătălia, da, am luptat spre a mi se respecta cel mai trist dintre drepturi: dreptul de a emigra.”

Ultimul volum publicat în România înainte de a emigra se intitulează, cu amară ironie polemică, „Adaptarea la realitate” (1982): în realitate, niciodată nu s-a adaptat la acea „realitate” şi, constat acum, „vietatea liberă” pe care o privisem în faţă în îndepărtaţii ani ai tinereţii şi-a menţinut intacte reflexele unei imposibile „acomodări”, acomodare din care M. Ralea făcuse un semn, pozitiv şi sănătos, al specificului naţional românesc.

Şi-a păstrat şi inalterabilul gust al libertăţii, hrănit de acea neobişnuită „putere de a fi totdeauna om înainte de a fi scriitor”. Dacă scriitorul e liber să aleagă tot atâtea patrii în câte limbi poate să scrie, omul, în schimb, are o singură patrie: spre deosebire de cei care cred că preţul libertăţii pot negocia şi pune în cumpănă, oarecum la schimb, patriotismul, Dorin Tudoran îşi investeşte toată libertatea într-un patriotism pe cât de sobru, pe atât de îndurerat.

dorin_cartoon

„Dezgustat” de practica democraţiei pe malurile Dâmboviţei, el este dezgustat şi dezamăgit ca român: „Când scriu cu dezgust despre un fel românesc de a gândi, a acţiona ori interacţiona, nu o fac niciodată iluzionându-mă că românii sunt alţii, nu eu, ca să parafrazez gândul sartrian după care infernul ori răul sunt ceilalţi. Chiar dacă încerc să trăiesc alfel decât acei români pe care îi dispreţuiesc, rămân un român”.

Deosebire fundamentală faţă de românii cu cetăţenie planetară ori cu buletinul de identitate ştampilat la primăria din Sirius, de unde privesc cu dispreţul pe măsură zbaterile românilor concreţi din „infern”, în mijlocul puhoaielor ce le ameninţă fiinţa fizică şi pe cea naţională. Aceşti români noi continuă să facă „disidenţă”, dar din lună, şi când vremea disidenţei a expirat. Supratema ori subtema celor mai multe eseuri şi foiletoane din Absurdistan. O tragedie cu ieşire la mare (Ed. Polirom, 2006) este acuzata criză de identitate suferită de „baobabul românesc”: o criză împărţită între identitatea „excesiv de răsăriteană” a Românei recente şi, acum, „o identitate la fel de discutabilă – cea occidentală”.

(C. Stănescu, Gândul, 22 aprilie 2006)

*

Cuprins

În loc de Prefaţă:
Cel mai trist dintre drepturi – de C. Stănescu / 7

CAPITOLUL I. Monsieur Revel / 11
(I) Jacques Séverin și Căpcăunul Mizantrop / 13
(II) Oportunismul exterminator / 15
(III) Arta înmormântărilor / 17
(IV) Logica minciunii totalitare / 20
(V) Para Phusin vs. Kata Phusin / 22
(VI) Nevroze ideologice / 24
(VII) Independenţa morală / 26
(VIII) Arcul cu două corzi / 29

CAPITOLUL II. Epoca şi vicleniile ei / 33
Epoca este mereu vicleană sau Prieteniile
nu mor niciodată; ele doar se destramă… / 35
Adjectivita epitetică / 48
Din Monitorul meu oficial / 53
Previzibil şi rollerian / 54
Tragedia instituţiilor publice / 55
Sorcova, vesela: Punctum! / 61
Jan Palach şi zbuciumul unei extraordinare
crize de conştiinţă / 66

CAPITOLUL III. Societăţi deschise, închise şi întredeschise / 69
Contractul istoric / 71
Societăţi întredeschise / 73
Buen Vivir / 74
Alianţe, natură şi natura alianţelor / 77
Frank Goes West / 81
Statul: de drept, de drepţi şi degeaba / 85
Bomba şi La Bomba / 90
Patagonia din noi / 95
Paradoxurile noului autoritarism / 98
Sperma regală: imaginarul francez vs. imaginarul american / 103
Democraţia poliţienească / 107
Scrisoare deschisă adresată ambasadorului SUA în România / 113
Îmblânzirea antipozilor: spre un consens postsecular? / 118
Un „mit antiamerican”: Teo Peter / 126
Lawrence al Arabiei: posteritate cu bucluc / 131
Loviturile de stat: între privatizare şi federalizare / 133
Arta inadecvării: Hannah Arendt vs. Olguța Vasilescu şi Hélène Carrère d’Encausse
vs. Gabriela Firea-Pandele / 136

CAPITOLUL IV. „Excepţionalismul” românesc / 141
„Frica este mai contagioasă decât curajul” / 143
PLR – un miracol cât o minune / 172
„Regimul” Băsescu şi Balonul de Aur / 173
Democraţia bogomilică / 175
Românii „e porci” cu Adrian Severin / 179
Excepţionalismul românesc: azi, loviluţia morală / 180
Excepţionalismul românesc: azi, loviluţia şi mai morală / 182
Luxul indiferenţei 343 .
Fondul taxonomic: plagiatul de stânga şi plagiatul de dreapta / 184
Eclipsele de soare, sticla afumată şi orbirea / 190

CAPITOLUL V. Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă / 193
Două nopţi pe Nipru – Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă (I) / 195
Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă – „Filiera ucraineană” (II) /200

Eutanasierea câinilor cu covrigi în coadă – „Filiera ucraineană” (III) / 203
Moscova nu crede în lacrimi(le) altora sau despre ceasuri, orologii şi ceasornicari / 207
Ochii lui Putin, crucea sfinţită la Ierusalimşi arta geostrategică a povestirii / 208

CAPITOLUL VI. Eu, fi ul lor. Noi, fi ii lor / 217
Turnătoria ca vocaţie irepresibilă / 219
Luca Piţu: om vs. om în/cu delegaţie (I) / 243
Luca Piţu: om vs. om în/cu delegaţie (II) / 246
Luca Piţu: om vs. om în/cu delegaţie (III) / 253
Elegie la Partidul Comunist Român / 260
Cine a fost de fapt Vladimir Ulianov / 261
Problema Peloponezului / 262

CAPITOLUL VII. Am învins comunismul, ne-a învins postcomunismul / 265
Monopolizarea anticomunismului este la fel de dezgustătoare precum comunismul / 267
Cu cărţile pe masă: un Anschluss Stalinist. Pentru eternitate? / 273

Trăiască monopolul de partid, forma supremă a democraţiei! / 283
Un linşat pentru eternitate: belicosul Rollerică / 287
Băiete, un popor nou la domnu’… Escu! / 290

CAPITOLUL VIII. Textualişti de la scara blogului –pre şi (post)feţe / 299
O prefaţă la o faţă curată – Vasile Gogea / 301
Devenirea semantică / 304

CAPITOLUL IX. Lotul naţional de poezie / 313
Lotul naţional de poezie / 315
Poeţii sunt imprevizibili – şi atunci când decid să tacă, şi atunci când hotărăsc că ar mai avea ceva de spus. De preferat ar fi să tacă, dacă nu mai au nimic esenţial de spus / 316
Cei goi, cei morţi, piticul Oskar Matzerath şi Suveranul Pontif / 334
În România, nici minciuna nu mai este adevărată –o amintire cu viitor strălucit / 336

*

basescromania-ca-parere-3-copy-324x500 

      „Îniţial, aceste texte — şi multe altele – au fost destinate libertăţii absolute: hiperspaţiul. Îi mulţumesc lui AVP (aka Viorel Padina) pentru a mă fi convins că şi blogăritul e scris; “în legile omeneşti” ale zilei.

         Ipostaza “pe hârtie” nu este o autoamăgire. În spaţiu ori pe hârtie, o cronică polemică a clipei are puţine şanse de a trăi cu mult mai mult decât clipa pe care o ia în primire. M-am eternizat în efemeride.

        Veţi da aici peste multe nume. Nu ele mă interesează. Mă interesează mentalităţile. Numele nu fac decât să ilustreze mentalităţi. Numele trec, mentalităţile rămân. Fie ele vechi, fie ele noi.

        Mentalităţile sunt asemeni piramidelor egiptene. Unii dintre vizitatorii lor se simt, dintr-o dată, faraoni. Efemeritatea din ei începe să se creadă altceva – eternitate. Aşa se naşte lipsa măsurii.”

dt_signature2-e12707487372271

 

***

         Fragment din Prefaţa autorului la primul volum din ceea ce eu numesc „trilogia certocratică”, (pentru un motiv foarte simplu: ele s-au născut în „creuzetul” blogului personal al autorului, blog intitulat Certocraţia),  Băsesc, deci exist! Intelighenţie şi putere în România. 2010-2014, (Editura Cartier, Chişinău, 2015).  Al doilea volum, România ca părere (Editura Polirom, Iaşi, 2015),  va fi de asemenea prezentat  la Cluj. Cred că prefaţa aceasta poate fi socotită lămuritoare pentru întreaga „trilogie”.

*

__________________

* Dorin Tudoran, Luxul indiferenţei, Editura Şcoala Ardeleană, Prefaţă de C. Stănescu, , Cluj-Napoca, 2015.

Cartea va fi lansată miercuri, 7 octombrie a.c., în prezenţa autorului. În aceeaşi zi, va avea loc şi o întîlnire deschisă dialogului cu cititorii a lui Dorin Tudoran împreună cu poetul şi traducătorul Franz Hodjak (Germania).

*