Doi mari poeţi, Franz Hodjak şi Dorin Tudoran…

Posted on Octombrie 3, 2015

6



…într-un „dialog poetic virtual”,

ca prolog la dialogul real dintre cei doi şi cititorii lor,

care va avea loc la Târgul Internaţional de Carte „Transilvania”,

miercuri,  7 octombrie, între orele 14,30 – 18,oo

mijlocit de Ştefan Damian şi Vasile Gogea

.

şi la recitalul de poezie pe care îl vor susţine împreună,

ca invitaţi ai Cenaclului UBB,

coordonat de poetul Ion Mureşan,

sîmbătă, 10 octombrie, între orele 18.oo – 20.oo

în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca.

*

FRANZ  HODJAK:
Farnz Hodjak foto

            Nimic nu e îndeajuns de firesc

 

ceea ce scrii, s-a mai scris.

scrisorile tale se nasc din dorinţa, ce mulţi

dinaintea ta au simţit-o, motivul, ce pe alţii

era să-i scoată din minţi, este acelaşi.

hîrtia-i mai fină, tocul mai ascuţit, poate aurit,

timpul receptării e mai scurt, mai agreabil

iar poştaşul, ce cade de pe bicicletă, mai beat.

dar toate acestea nimic nu schimbă din conţinut, din ton.

 

ceea ce scrii, s-a mai scris.

în nenumărate programe, manifeste, declaraţii

a fost anticipată poziţia ta.

desigur, ţi-e craniul mai greu de despicat,

pielea, părul, toate ţi-s asigurate împotriva incendiilor,

dantura ţi-e înlocuibilă,

dar toate astea nu schimbă nimic din natura întrebării,

iar întrebarea-i mereu aceeaşi, dacă şi de ce anume şi pe cine

poţi convinge.

 

ceea ce scrii, s-a mai scris.

că-ţi vei întocmi un testament, e îndeobşte presupus,

testamentele erau la ordinea zilei, înainte şi după era noastră,

la proprietăţile şi capriciile vechi veneau apoi altele noi,

conflictul este iminent, amintirea-i contradictorie,

iar de vei fi incinerat sau nu

rămîne doar o problemă de consum energetic.

 

ceea ce scrii, s-a mai scris.

chiar şi memoriile, cererile, contestaţiile tale,

ce mereu le reformulezi,

dimineaţa, peste zi, seara, noaptea,

cu mîna-ţi tremurîndă, furioasă

care-ţi oferă o gură de aer, care te uşurează, te eliberează,

chiar dacă doar pentru acel scurt răgaz necesar

redactării unei cereri.

 

dar nimic nu este îndeajuns de firesc

ca să nu-l repeţi, să nu-l subliniezi,

ca să nu-l readuci mereu în memorie;

căci de multe drepturi, fireşti

ca aerul, ca lumina ochilor,

îţi dai seama de-abia

după ce le-ai pierdut.

________________

(Poem preluat după excelenta revistă braşoveană Interval, nr.7-8/1992, din prima serie, condusă de regretatul Gheorghe Crăciun)

*

    DORIN  TUDORAN:

Dorin Tudoran foto

Viitorul facultativ

Ziua străbate în viaţa mea ca printr-o strecurătoare
zdrenţuită; la vârsta aceasta poţi fi proclamat în ovaţii
împărat, scuipat în obraz ca impostor, poţi să fii,
poţi muri cu măruntaiele ucigându-se unul pe celălalt
poţi paşte o nesfârşită turmă de porci prin jirul
alunecos.
Totul poate fi viaţă şi nu este.
Totul poate fi moarte
şi n-are putere să fie nici atât.
Ziua străbate cu greu dar o face,
ochii ei sunt ochi de statuie – albi şi nimic altceva,
numai tu poţi turna în ei viaţă sau măcar
să lipeşti deasupra-le cu scotch ori gumă arabică o privire
decupată din vreun album; numai tu poţi picura în ipsosul
exoftalmic un bob de atropină.
Ziua străbate cu greu, peste ochii ei
maşina ta de scris trece doliul panglicii sale – ficţiunea.
Şi iată-i: se mişcă, se umplu de ştiri, de romane fluviu,
de lacrimi şi foiletoane, aprige pamflete şi reportaje de pe front,
de ţipetele dezarticulate ale poetului
cândva tânăr şi genialoid, azi – un raft incert de bibliotecă.
„încă puţin” iţi spui, „încă puţin” iţi şopteşti, „şi ai învins”
ziua străbate cu greu,
Premiul
Nobel pentru pace trişează
şi el anul acesta, firma
I.B.M. lansează maşina de scris
cu cap rotativ, un fel de craniu cu 30-40 de guri.
Ai învins de mult –
împaratul a fost debarcat, măruntaiele sale s-au sfâşiat
unul pe celălalt în necruţătoare lupte intestine,
pădurile de fag ia-le de unde nu-s,
ia-le de un’ s-au dus,
impostorul a fost uitat înainte de-a recunoaşte ceva,
porcii aceia nenumăraţi s-au reprofilat în contrabanda
de carne,
undeva într-o lume – nici prima, nici măcar a doua,
într-o lume târându-se-n urma acestora ca o umbră bâlbâită
unde cumperi de la primul venit
chiar dacă e un porc ce-şi vinde propria carne.
Ziua străbate cu greu dar o face.
întorcându-te acasă prin parcul plin de statui
îl zăreşti pe impostor încurcat în maţele împăratului
vezi porcii frecându-se de soclul statuilor, jirul a ajuns
până la glezna nopţii, frontul s-a largit considerabil
romanele fluvii, reportajele de la fata locului o spun.
Ai învins de mult – impostorul a fost debarcat.
Sau împăratul?
Oricum cineva s-a încurcat în propriile-i
maţe sau nu, nu pădurile de fag erau acelea.
Da?
Nu!
Pădurile de fag ia-le de unde nu-s
ia-le de un’ le-a dus impostorul cu maţe de împarat, oh!, nu, greşesc –
împaratul cu maţe de impostor; cineva, oricum, a fost
debarcat,
jirul a fost scuipat în obraz.
Sau nu.
Nu, iertare jirului: el ar fi putut să fie
dar n-a fost; nici viaţă, nici moarte n-a avut putere să fie.
Ajuns acasă mai mult mort, viule, tu
te-nfăşori în doliul maşinii de scris şi dându-ţi foc
strâns legat în panglica fină
abia simţi pe propria-ţi piele
că el e şi negru şi roşu; şi iarăşi negru,
că moartea ta poate începe cu orice literă – celelalte vor urma
conştiincioase;
te-apucă disperarea la gândul
că mâine s-ar putea să învingi din nou, că trebuie să învingi şi mâine,
şi-ţi spui că de-i pe-aşa
vei începe prin a da în judecată
Premiul
Nobel pentru pace
din acest an
poate
I.B.M.-ul –
nu se va putea spune că te ocupi de fleacuri;
pentru câtăva vreme vei fi în centrul atenţiei,
iar când totul va trece;
dar până una alta, mâine iar trebuie
să învingi şi ziua străbate în viaţa ta ca printr-o
strecurătoare.
Zdrenţuită. „încă puţin şi-ai învins” -îţi spui.

________________

(Fragment din volumul Viitorul facultativ. Poezii alese. / Optional Future. Selected Poems (ediţie bilingvă; traducere în limba engleză de Marcel Corniş-Pop; cu o prefaţă de Ion Bogdan Lefter), Bucureşti, 1999.)

*

NOTA ADMIN. Pentru a vă pregăti mai bine întrebările la întîlnirea cu cei doi oaspeţi – senatori ai agorei urbei noastre, vă îndemn să citiţi, în Suplimentul de cultură acest interviu cu Dorin TudoranDorin Tudoran, scriitor: „Pentru a trai deplin singuratatea, trebuie sa fii sau Dumnezeu, sau fiara“.

 De asemenea, ca lectură auxiliară, dar cu referire la Franz Hodjak, vă recomand „dosarul poetic”  Poeţi germani ai Echinox-ului, realizat de poetul şi traducătorul (inclusiv al poeţilor germani de la “ Aktionsgruppe Banat”) Ioan Muşlea, publicat în revista Tribuna:

              http://www.revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/12/223.pdf.

*

ARGUMENTUM. 

De ce au fost aleşi şi „asociaţi” aceşti doi invitaţi de onoare ai Festivalului pentru un program comun?  (În fapt, şi altor scriitori de valoare, prezenţi sau doar evocaţi  post mortem,  le-au fost rezervate şi evenimente „personalizate”. Precum poetului spaniol Antonio Gamoneda, căruia i se va conferi tilul de Doctor Honoris Causa al UBB, sau regretatului scriitor clujean, reprezentant exponenţial al „generaţiei 80”, Alexandru Vlad, căruia i se vor lansa postum două volume inedite – unul de proză şi altul de poezii!)

Ar fi mai multe răspunsuri posibile şi decente. Le voi rezuma,  aici, doar pe cîteva. Primo: sunt doi poeţi de mare valoare, recompensaţi cu numeroase premii literare de cel mai înalt prestigiu, dar şi membri, ei înşişi, în jurii naţionale şi internaţionale ale unor importante premii. Secundo: sunt amîndoi „tineri” septuagenari (Franz Hodjak a împlinit 70 de ani în 27 septembrie 2o14, iar Dorin Tudoran, în 30 iunie 2015), astfel că şi vieţile lor au semnificaţia unor „opere exemplare”, a unor destine împlinite. Tertio: îi leagă o mai veche prietenie literară (şi nu numai literară), care i-a făcut să se întîlnească, în timp, şi pe alte meridiane decît cele de referinţă ale domiciliilor lor actuale. Quatro: amîndoi au dobîndit, făcînd cinste şi acesteia, o a doua cetăţenie, în plus faţă de cea în care s-au născut – Franz Hodjak, pe cea germană; Dorin Tudoran pe cea americană (a S.U.A.), intrînd astfel în patrimoniul universal al literaturii. Quinto:  pe amîndoi îi leagă ceva important de Cluj (deşi Franz Hodjak s-a născut la Sibiu, iar Dorin Tudoran – la Timişoara) : pe primul, ceea ce se numeşte „fenomenul Echinox„, pe al doilea – anii de şcoală şi relaţiile tatălui său, George Todoran, cu intelighenţia vechiului burg transilvan.

Dar, veţi afla, cu siguranţă, mult mai multe lucruri interesante, chiar fascinante, despre cei doi scriitori dacă veţi participa activ la întîlnirile programate în cadrul Festivalului.

Şi puteţi fi siguri că, aşa cum spune latinul:  “Si duo dicunt idem, non est idem.”

*

Anunțuri