A V-a ediţie a Premiilor „Gogea’s Blog” – 2015. Un singur Mare Premiu: Luca Piţu. UPDATE: O „laudatio” sosită după „decernare”!

Posted on Octombrie 4, 2015

11



*

blazon-gogea1

*

Din fericire, viaţa şi, din păcate, imprevizibilul ei sfîrşit,

obligă Marele Juriu al Gogea’s Blog să atribuie la această ediţie un singur

Mare Premiu – Post Mortem

lui

Luca lui Vasile

al lui Căsian

al lui Precob

al lui Dzarie Piţu

*

L-aţi văzut, ori doar zărit, strălucind periodic, dar la intervale imprevizibile, pe „cerul ” blogului, precum un corp astral neidentifcat, dar recognoscibil, mai întîi strălucind ca o cometă, apoi stingîndu-se, arzînd ca un meteorit şi (în)semnîndu-şi trecerile luminoase cu cele mai, aparent, stranii nickname-uri, în fapt, alese adecvat „stării meteoideologice” a momentului, din zona cyberspaţială pe care o traversa:

El Casvaneo, Luca lui Vasile alui Claude Levi-Strauss, Voiajorul din Foişor, Kaas Van Aens, Cumătrul de la Curbura Carpaţilor, Luka Lukici Potamianov, Alfonsina de Evora, Locatarul cajvaneu de lîngă blog, Observatorul de lîngă blog, The Plescoy Sausage Maker, Der Feinschmecker aus Kronstadt, Shri Lucullus Casvaneus, stihuitorul prilejual, victor viorel hrebelciug…

şi lista ar putea continua, spre delectarea sau inervarea noastră (după cum stăm cu… neuronul!), aproape la nesfîrşit…

E limpede, cred, că vorbesc despre

LUCA PIŢU

(n. 14 ianuarie 1947, Cajvana – m. 14 iunie 2015, Focşani)

luca pitu

cel care, fără nici un avertisment, ne-a anunţat în  întunecata zi de Duminică, 14 iunie, ora 10,15… :

  „Eu m-am retras la ţară până către toamnă, nemuritor în păpuşoi, rupt de lume…”

*

Tot în premieră, (cam cum se petrec lucrurile cu Volga din bancul de la Radio Erevan, dar… invers!) premiul nu-l va primi premiantul, ci memoria lui şi ni-l va face cadou, nouă, celor care l-am citit (de multe ori cu „ochelari” speciali, de protecţie, aşa cum ne uităm la eclipsele de soare!), încercînd toate sentimentele de sine de care suntem capabili. Cum? Iată, cum: ADMIN Gogea’s Blog, a decis să „trezească”  şi să „pună în lucrare”, cu binecuvîntarea nobilei şi devotatei Doamne Ani, acest proiect care „dormita” în fişierele lui:

*

FĂRÎMELE METEORITULUI DIN CAJVANA

înregistrate la observatorul cyberspaţial

GOGEA’s BLOG

 

IN MEMORIAM LUCA PIŢU

 *

Operator virtual de serviciu

Vasile GOGEA

*

 Dă-ne un semn, Luca! Din „păpuşoi”!

Din „păpuşoiul cosmic” în care ai binevoit să te retragi!

*

UPDATE. Primesc, de la Cristina Manole, textul ei din Observator cultural, dedicat ultimei cărţi semnate de Luca Piţu, Lexiconul figurilor căjvănare. Îl reproduc, cu permisiunea acordată, ca pe o laudatio la decernarea premiului!

*

_details_Lexiconul coperta_09252200

„În primăvara acestui an, apărea o carte foarte specială, sub semnătura unui autor foarte special la rîndul lui. Nu am apucat să scriu despre ea, nici măcar s-o anunţ şi să-i acord cîteva comentarii, pe deplin meritate. Acum, autorul deja nu mai este printre noi, dar cartea a rămas. Este vorba despre mult regretatul Luca Piţu. Şi volumul lui, ultimul antum, din nefericire, se numeşte Lexiconul figurilor căjvănare (Editura Opera Magna, Iaşi, 2015) şi, în opinia mea strict subiectivă, este una dintre cele mai importante cărţi de proză scrise în limba română după anul 2000. Am spus proză şi nu eseu, la care Luca Piţu excela şi era maşter, cu un prestigiu consolidat în branşa literatorilor români. Tocmai aici şi acum avem marea surpriză, o adevărată revelaţie, căci aceste mici texte, fulguraţii epice de o pagină sau cîteva – extrem de puţine, oricum am suci numărătoarea –, scot la iveală, vădit şi făţiş, marele talent de povestitor al lui Luca Piţu. Dincolo de tot ce a scris şi a comentat de-a lungul deceniilor despre toate şi orice (opera lui Ion Creangă, analizată exemplar), dincolo de erudiţia, umorul, ironia şi ştiinţa de carte biling – vă pe care le-a dovedit la tot pasul.Avem, de această dată, o suită de portrete, în majoritate ale rubedeniilor şi consătenilor din Cajvana lui natală. Portrete extrem de precis elaborate, nu neapărat prin detalii descriptive, ci prin extragerea esenţialului dintr-un om sau o întîmplare a vieţii lui. Extrageri cu tîlc, precum făcea Nastratin Hogea cîndva, care, alături de onomastica pusă în joc, alcătuiesc o lume românească văzută dinlăuntrul ei. Trimiterea autorului la Arhondologia Moldovei a paharnicului Constantin Sion ar putea fi corectă, dacă nu am îndrăzni să aşezăm acest op alături de Lexiconul khazar al lui Milorad Pavić, Enciclopedia morţilor a lui Danilo Kiš sau fabulosul mister din povestirile cu şi fără cronopi ale lui Julio Cortázar. Lumea Cajvanei şi a celor care o populează pare o ireală construcţie a imaginarului pentru un cititor din afara României. Dar nu este. Este o supra- şi hiperrealitate românească, pe care Luca Piţu o prezintă fără antipatii, simpatii sau inutile paranteze/comentarii care abundă, altminteri, în scrisul său în veşnică alertă polemică. De această dată, doar povesteşte, ca nimeni altul, scrie, senin, despre ai săi. O lume rurală şi arhaică, pe care a părăsit-o de tînăr şi la care se întoarce, în texte concise şi lapidare, în propria-i moarte. O carte teribilă, pe care mi-aş permite s-o propun a fi tradusă în cîteva limbi de circulaţie internaţională. M-aş încumeta să spun că surpriza şi succesul ar fi meritate deopotrivă. Ar fi o carte despre toposul românesc, o carte fără avorturi, violatori, securişti împuţiţi – se pot despărţi oare cele două cuvinte? –, o carte fără copii abandonaţi sau politicieni corupţi, o carte despre noi înşine, aşa cum sîntem. Fără accente mizericordioase, fără dulcegării folclorice. Nici mai buni, nici mai răi decît sîntem. I-a reuşit foarte bine lui Luca Piţu acest ocol prin propria sa viaţă. O viaţă şi atît. Restul nu e decît tăcere. Sau literatură.”

(http://www.observatorcultural.ro/LECTURI-IN-VREMURI-DE-AUSTERITATE.-Proza-poezie-teatru-jazz*articleID_32448-articles_details.html)

*

Anunțuri
Posted in: In Memoriam, Premii