Recitiri necesare. Monica Lovinescu: „Când staliniştii destalinizează”

Posted on Octombrie 28, 2015

4



 

monicacoperta unde scurte

 

 28 Decembrie 1963

      Orice om poartă în el o indiscutabilă sete de justiţie, de adevăr. Dealungul vremurilor a căutat-o în religie, la semenii lui, în societate. A găsit-o sau nu, dar fără această căutare şi această frământare n’a putut şi n’a ştiut să trăiască. Acolo unde noţiunile de justiţie şi adevăr – oricât de relative ar fi ele – sunt cu totul absente, sau se înfundă în mocirle, este bolnav. Germania a fost în stare să se refacă, după oroarea nazismului, pentrucă totul s’a încheiat printr’o catastrofă şi cea mai mare parte dintre responsabili a plătit.

      Dacă după teroarea stalinismului se respiră încă greu nu e numai din pricina fricei difuze ce continuă să circule în celula socială, dar şi pentrucă nu s’a produs niciun catarsis. În ţările şi partidele comuniste, tot staliniştii sunt aceia care destalinizează. Unul dintre scriitorii ruşi care ispăşeşte într’un spital de nebuni curajul de a fi vrut să spună adevărul a afirmat că libertatea care-ţi vine dela tirani este vecină cu sclavia.

*

(Este citat de M.L.) Edgar Morin:

       „De cât humor e în stare istoria: anti-stalinismul furat anti-staliniştilor de către stalinişti!”

*

        Câtă vreme va dăinui acest „humor” – bineînţeles negru – destalinizarea se va desfăşura în aceeaşi atmosferă sufocantă, şerpuind printre mlaştini stătute, iar nevoia de dreptate, cuibărită în fiecare din noi, va fi condamnată să fugă, mai departe, după himere.

_______________________

Fragmente  extrase din Monica Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect,

Editura Limite, 1978, pp. 97-98.

_______________________

Foto: C-tin Cojocaru, Bucureşti, aprilie 1990.

*

Anunțuri