În 10 februarie 1995, publicam în ziarul Observator din Braşov un scurt text cu titlul Domiciliul juridic al corupţiei. Au trecut douăzeci de ani, adică cinci legislaturi, şi o nouă generaţie de români descoperă furioasă că lucrurile nu s-au schimbat. Altfel spus, că domiciliul stabil al corupţiei a rămas acelaşi. Reiau, fără nici o satisfacţie, chiar dezamăgit, aproape „înfrînt”, de „rezistenţa” adevărului celor scrise acum două decenii, acel text. Cu speranţa că nu va trebui să mai aştept încă douăzeci de ani pentru a fi contrazis (dacă voi mai trăi atît!).
DOMICILIUL JURIDIC AL CORUPŢIEI
Îmi spunea cineva – un hîtru – că dacă se întîlneşte cumva cu Corupţia, o strînge de gît! Puţine şanse, deoarece ea, Corupţia, s.a ascuns în singurul loc în care nu poate fi găsită. Ş-a făcut, altfel şi direct spus, domiciliu chiar în Parlament. „Contractul de chiriaş”, în ceea ce s-a numit pînă nu de mult „Palatul poporului”, îl reprezintă, nici mai mult nici mai puţin decît Bugetul ţării. Odată votat, cu toate atributele lui de „austeritate”, dar mai ales cu secretele lui capitale care se referă la „rezerve”, începe bătălia legislativă prin care banii publici să fie transferaţi „legal” în buzunarele tot mai largi ale unor „agenţi” – mai mult sau mai puţin privatizaţi. Aceasta nu are prea multă importanţă de vreme ce comisioanele sunt cam la fel de grase. Din cînd în cînd, vajnicii noştri legiuitori îşi iau cîte o pauză de digestie (a se citi: vacanţă parlamentară), lăsînd şi guvernului libertatea de a mai face „ordine” prin buzunarele contribuabilului. Mai cu seamă că guvernul şi-a făcut din hrebenciuc o unitate de măsură deja omologată a corupţiei.
Şi, în timpul ăsta, domiciliul civil al tot mai multor oameni devin străzile, gările, canalele..
Măcar de s-ar ascunde naibii, definitiv, în pămînt, că atunci poate s-ar mai găsi ceva pe la Buget!
______________________
(Text inclus şi în volumul de publicistică Vasile Gogea, Exerciţii de tragere cu puşca de soc, Editura Paralela 45, Colecţia 80, 1998, pp.35-36.)
*
UPDATE. Descoperire în premieră mondială: Un bărbat a murit după ce o tenie din corpul lui s-a îmbolnăvit de cancer!
Citeste mai mult: adev.ro/nxbmth
sau
http://www.livescience.com/52695-tapeworm-cancer.html?cmpid=514645
Fără comentarii!
*
vasilegogea
Noiembrie 5, 2015
Recomand şi articolul analitic postat de Dorin Tudoran pe blogul său „Certocraţia”:
http://www.dorintudoran.com/tragedia-politica-si-biserica/.
Dorin Tudoran
Noiembrie 5, 2015
Multam, Vasile.
Ion Ionescu
Noiembrie 5, 2015
Re. UPDATE: „fara comentarii” dar cu analogii posibile si sugerate de D.l Gogea pline de grele intelesuri!
Pentru cine vrea sa inteleaga…
vasilegogea
Noiembrie 5, 2015
Plasez şi aici un comentariu „lăsat” pe blogul Norei Damian, la postarea d-sale cu titlul „Examen” (https://noradamian.wordpress.com/2015/11/05/examen/.):
„Cheia” (nu e vorba de semnul electoral, aceea nu s-a potrivit la nici o „broască”!) problemei e păstrarea unui raport echilibrat între emotivitatea crescută a străzii şi luciditatea precară a „liderilor” răsăriţi în asemenea momente. Nu mai spun nimic de „cultura politica”, „ştiinţa procedurilor”, „arta” sau chiar „ştiinţa negocierilor”…
Mi se pare că, dacă nu raţionalizăm corect raportul dintre orizontul de aşteptare (al „străzii”) şi limitele de acceptabilitate (din partea „clasei politice”), nu vom obţine decît o formă de anarho-democraţie, care nu e decît o formă premergătoare oricărei forme de autoritarism, care la rîndul său, precede dictaturile, oricît de îmbietor ar fi „ambalate”…
Libertatea de a manifesta oricînd, oricît şi oriunde în agora, nu trebuie să înlocuiască libertatea (plătite amîndouă cu multe vieţi tinere, de mult mai multe ori decît cele de la „Colectiv” – şi nu diminuez deloc valoarea absolută şi a acestora!) de deliberare, decizie, conducere ordonată a cetăţii.
Acum, deocamdată, avem un „vacarm”. E nevoie de un „discurs”. De acord că nu poate fi acelaşi cu care am fost anesteziaţi 25 de ani, adică un sfert de secol!
Mă întreb dacă nu s-ar putea forma un guvern nou doar din români care şi-au dovedit competenţele şi onestitatea în diaspora? De ce n-ar face-o şi în ţara lor?
Problema României e „simplă”: a mai avut-o, de-a lungul istoriei, de cîteva ori. E vorba de re-fondarea statului. Ce ne învaţă istoria noastră în acestă privinţă?
Da, e greu. Aşa mă gîndeam şi eu!
Anca Marin Butnarescu
Noiembrie 5, 2015
Acum scrie pe toate zidurile!!! Si…? Asteptam oare Ce ??
Dezideriu Dudas
Noiembrie 6, 2015
@ Vasile Gogea
Scriati recent ceva legat de re-fondarea statului roman…N-am timp sa caut exact materialul. Bineanteles ca are insa legatura si cu coruptia…Iar un stat re-fondat si infrangerea coruptiei, au acum si o puternica determinare globala…Ce mi-e hrebenciuicu’, ce mi-s “ceilalti”….Transcriu mai jos cateva “bariere de dezentropizare” ( dintr-un comentariu de-al meu de pe Critic Atac / n-am inteles-o p-aia cu autoplagierea….), apropo de “râmele” lui Tatulici …. Sa nu se transforme cumva in “tenii”, si-atunci, cum scrieti, sa veghem la căpătâiul lor… :
“ Din cate stiu, in Islanda, un fost jurnalist, devenit presedinte, a luat “strada de partea lui”, dar in infrastructura politica existenta…, si a daramat textura bancara si administrativa construita pentru o superindatorare a Islandei fata de creditori externi. La noi “cancerul” in societate e insa mult mai malign si mai impanzit in toate tesuturile…Si-acolo insa s-au creat structuri administrative si politice tip “blitzkrieg”, in care rolul DIASPOREI de ex, a fost extrem de important. In cazul Romaniei insa, mult mai complex, as mai aminti si alte baraje de “dezentropizare” ( in sens Nicholas Georgescu-Roegen ), dar si de coagulare a energiilor constructive :
– COMUNITATILE LOCALE – cel putin o intalnire publica deschisa saptamanal in aceasta perioada / in perioade linistite – 2 pe an
– CORPURILE PROFESIONALE – puncte de vedere periodice publicate in mass media ref. la pozitionarea lor fata de criza si solutiile de iesire din criza .
– ABSOLVENTII de licee si facultati in retele inteligente de comunicare dar si de alerta in situatia aparitiei in spatiul public a unor persoane cu probleme de ordin public, comunitar, profesional ( asta, asa, ca sa ne “alintam” cumva…, atat timp cat Mihai Tatulici a fost trimis de Gabriel Liiceanu la Nucsoara in “Apel catre lichele”, el a scris, “Vin ramele”, iar acum consiliaza televiziuni de prima marime in Romania….)
– “RESURSE DIGITALE “ de relationare si arhivare a informatiilor si experientelor pozitive
Ing. Dezideriu Dudas
Presedinte Asociatia Strategia Dezvoltarii Romaniei – Regiunea Dobrogea
vasilegogea
Noiembrie 6, 2015
@Dezideriu Dudas
Da, o spun şi acum: „re-fondarea” statului român a fost „ratată” în ianuarie 1990! Atît de rău, cu consecinţe care se perpetuează tot mai acut, încît cei care cer acum „o nouă clasă politică”, „un nou mod de a face politică” nici nu mai ştiu care au fost „părinţii fondatori” ai României moderne, ai României Mari, memoria lor fiind „îngheţată” la nivelul anului 2000!
Statul de azi, nu este un „stat român” – nici nu ştim exact ce fel de regim are! Problema opţiunii pentru tipul de statalitate nu s-a pus niciodată, după Revoluţia din Decembrie. Tot ce s-a făcut, şi s-a făcut mult şi rău, a fost doar schimbarea „rubăşcii” ruseşti cu „costume Armani”, dar pe aceleaşi „manechine”, sau, în orice caz, asemenea celor vechi. Dar, şi asta doar pentru „clasa politică” (nu mai scăpăm de ideea de „clasă”, şi iată cum ajungem din nou la „lupta de clasă”!), restul, „electoratul care se exprimă liber, în mod democratic”, mulţumindu-se cu ceea ce îşi poate permite la „second hand”.
Asta e, şi mai mult nu mai spun. SAPIENTIBUS PAUCA!
Dezideriu Dudas
Noiembrie 6, 2015
Frumos spus si concentrat ! Sper sa am ocazia de cat mai multe ori sa sa va citez. Pare a fi preambulul noului drum al Romaniei….Daca va fi asa, mai mult nici nu trebuia sa spuneti ! Acesta cred ca e rolul culturii. Sa dea viata ! Nu sa dea doar senzatia trairii in „cimitirele patriei”…., patrie ce a ajuns dupa 26 de ani mai rau decat dupa razboaiele mondiale….