„Ziua Internaţională a Filosofiei” este marcată la iniţiativa UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură), din anul 2002, în a treia zi de joi din noiembrie. Ea fost aniversată, în premieră, la 21 noiembrie 2002. Cu acel prilej, în cadrul Conferinţei generale UNESCO, s-a declarat: ”filosofia este disciplina care încurajează gândirea critică şi independentă, fiind capabilă să promoveze atât o mai bună înţelegere a lumii înconjurătoare, cât şi toleranţa, acceptarea altor puncte de vedere”.
*
*
Mi-a amintit de această zi, profesorul, cercetătorul şi filosoful Ionel Necula, unul dintre cei mai documentaţi, devotaţi şi activi apărători ai valorilor gîndirii filosofice româneşti. L-am întîlnit cu cîţiva ani buni în urmă, la Tecuci, oraşul natal al lui Ion Petrovici, unde fusesem invitat, alături de mai tînărul cercetător al filosofiei româneşti, craioveanul Adrian Michiduţă, să prezentăm un volum tocmai apărut la Editura Grinta, care, sub titlul emblematic Misiunea filosofului, însuma un mare număr de studii semnate de Ion Petrovici şi „risipite” prin reviste, nu doar cu profil filosofic sau cultural, în sens larg. Păstrez şi azi o amintire vie, puternic încărcată de patos intelectual şi patriotism local sănătos (hrănit din moştenirea spirituală lăsată nu doar tecucenilor, ci întregii culturi româneşti, de Costache Conachi, Calistrat Hogaş, Ştefan Petică, Mihail Manoilescu, Hortensia Papadat Bengescu ş.a.) de la acea întîlnire.
De această dată, însă, filosoful Ionel Necula îmi motiva o… ne-întîlnire, altfel spus amînarea sine die a unei întîlniri care ar fi trebuit să aibă loc, la Bucureşti, la Tîrgul de carte „Gaudeamus”, în memoria unui prieten comun, căruia îi dedicaserăm amîndoi, fiecare în felul său, cîte o carte: Luca Piţu. Luca Piţu – cap limpede la devălmăşiile cetăţii – a lui Ionel Necula, şi FĂRÂMELE METEORITULUI DIN CAJVANA înregistrate la observatorul cyberspaţial GOGEA’s BLOG, alcătuită de cel ce scrie acum aceste rînduri.
Cu de nespus tristeţe i-am mărturisit – şi acum o fac şi public, pentru toţi aceia care, poate mă vor aştepta mîine la Bucureşti – că nici eu nu voi fi prezent la această „frumoasă formă de pietate amicală”, cum a numit, de asemenea într-un mesaj scris pe „foi de aer”, evenimentul, un alt prieten al lui Luca, Sorin Antohi.
Aşa cum i-am răspuns şi lui Dorin Tudoran, tot astăzi, pe acest blog, vine o vîrstă la care ceea ce vrea mintea, nu mai poate inima! În tinereţe, uneori, era chiar invers…
Nu pot decît să sper că voi fi iertat şi că bucuria întîlnirii cu sfera magică a ideilor sistemului patafizicii piţuliene nu se va diminua!
*
Dar, pentru că, iată, tocmai la ceasul cînd bufniţa Minervei îşi ia zborul, Ionel Necula din Tecuci ne aminteşte că există o „Zi Internaţională a Filosofiei”, în semn de penitenţă voi reproduce, spre folosul cui se va învrednici de ele, cîteva cuvinte rostite în conferinţa de deschidere a unui întreg ciclu, avînd ca temă tocmai Misiunea filosofului, de alt tecucean, numit deja, Ion Petrovici. Le dedic memoriei lui Luca Piţu.
„…o primă misiune a filosofiei: să contribuie la armonizarea ideilor din sufletul colectiv. Foarte frumoasă misiune. Armonia înseamnă perfecţiune; contrazicerea înseamnă imperfecţiune.”
(…)
„Filosoful deci este un îndrumător în viaţa socială. Bineînţeles, este un îndrumător în linii mari. El nu este numaidecît obligat să conducă de-a dreptul nava. El, dacă ar fi vorba să-l comparăm, ar trebui să-l comparăm cu steaua polară sau cu busola. Desigur se poate întîmpla ca filosoful, indicînd direcţia drumului, să nu fie tot dînsul acela care şi îndeplineşte rolul de pilot. Pilot poate să fie altul. Dar după cum steaua polară sau busola singure nu pot conduce o navă, tot aşa nici pilotul sau omul de acţiune nu poate să conducă fără indicaţia stelei sau aceea a busolei, aceasta din urmă arătînd chiar în întunericul furtunii care sunt punctele cardinale.”
___________________________
Fragmente din volumul Ion Petrovici, MISIUNEA FILOSOFULUI, Ediţie îngrijită de Adrian Michiduţă şi Vasile Gogea. Text stabilit, studiu introductiv, note şi comentarii de Adrian Michiduţă, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2004, pp.49 şi 51.
*
Gogea's Blog 
Nautilus
noiembrie 20, 2015
„filosofia este disciplina care încurajează gândirea critică şi independentă”
Acest text ori limitează prea mult filosofia ori nu spune nimic.
vasilegogea
noiembrie 20, 2015
@Nautilus
Citatul este, aşa cum se specifică, dintr-un document al UNESCO. Or, acestea nu sunt redactate de filosofi, au, prin urmare „limitele” specifice limbajului „diplomatic”. O cerinţă esenţială a acestuia, mai ales atunci cînd e vorba de o „declaraţie” ce aspira să fie acceptată de toate statele membre, este să fie cît mai „neproblematizantă”, adică simplă şi pozitivă.
Altfel, cine vă opreşte (iar Ziua Internaţională a Filosofiei tocmai spre asta vă încurajează!) să alegeţi ce definiţie a filosofiei doriţi, de la Platon, să zicem, pînă la Mihai Şora?
După cum observaţi, m-am abţinut să vă amintesc binecunoscuta distincţie a lui Noica între „limită” şi „limitaţie”, să aducem iar în discuţie atît de des citata (dar, mai puţin bine înţeleasă) formulă a acestuia, a „limitei care nu limitează”.
Pe de altă parte, şi „limitele” pot spune, adesea, la fel de mult ca şi „nemărginirile”!
Nautilus
noiembrie 20, 2015
Mi se părea că textul are limitele unui jargon, nu diplomatic, nici filosofic (ca „limita care nu limitează”) ci psihologic (se poate numi așa?).