Ion Simuţ despre „Politica aniversărilor” – în nr. 10 (599), octombrie 2015, al revistei „FAMILIA”

Posted on Noiembrie 23, 2015

1



A apărut

Nr. 10 (599)
octombrie 2015

din

Seria a V-a
anul 51 (151)

al Revistei FAMILIA

*

header1

*

Reproduc din acest număr, interesant şi demn de tot interesul în întregul său, editorialul  semnat de criticul, istoricul literar şi profesorul universitar Ion Simuţ, pentru că îl consider exemplar pentru felul în care, în zilele noastre, se poate construi un dialog diferenţial între doi editorialişti „de calibru” pe o temă care, deşi „bogat” ilustrată de toate revistele literare şi culturale româneşti, a fost şi este încă rareori abordată critic. Miza  acestei discuţii nu este mică: ea vizează destul de transparent, chiar dacă nu  foarte explicit, o anumită inerţie moştenită în ceea ce  Ion Simuţ nu se sfieşte să numească chiar în titlul editorialului său. Sau, altfel spus, cum ar trebui făcută trecerea de la practica (mai comodă şi, uneori, partinică) a „calendarului canonic”, la exerciţiul rememorărilor critice, creatoare de plus valoare în „politica aniversărilor” din viaţa literară românească.

Ion Simuţ

i simut

Politica aniversărilor

Într-o revistă literară bună, foarte puţine lucruri ar trebui să fie previzibile pentru cititor de la un număr la altul: aspectul grafic, o anumită structură tematică a revistei, autorii de rubrici (cât mai puţini, după părerea mea) şi cam atât. În momentul în care o revistă este copleşită de o clientelă foarte insistentă, ea se aplatizează şi devine plicticoasă. Alţii cred, dimpotrivă, că o revistă trebuie să facă în mod evident politica unui grup literar, în sensul bun al cuvântului, de afirmare a unui program estetic prin susţinătorii săi, scriitorii care îl ilustrează. Evident că ambele soluţii sunt viabile, dacă sunt bine gestionate. În fond, ele se întâlnesc frecvent în una şi aceeaşi revistă, dând la noi o persistentă impresie de uniformizare a peisajului revuistic. De aceea cred că o revistă foarte bună trebuie să mizeze pe o doză de surpriză: să creeze un eveniment, prin promovarea unei cărţi, a unui autor, a unei idei, dacă evenimentul nu există deja în viaţa culturală. Aniversările sau comemorările importante pot primi într-o revistă atentă aspectul unui eveniment.

Evident că nu toate! 150 de ani de la apariţia primei serii a revistei „Familia” şi, totodată, 50 de ani de la apariţia seriei actuale constituie un eveniment important nu doar pentru istoria presei româneşti, ci chiar pentru istoria culturii române.

Nicolae Manolescu scria în numerele 34, 35 şi 36 ale „României literare” din august-septembrie 2015 un editorial în trei părţi pe tema Calendar: aniversări şi comemorări. Datele rotunde ar fi acelea care în 2015 sunt multiplu de 5 („care, în 2015, au 0 sau 5 în coadă” – precizează criticul). Perspectiva autorului unei istorii a literaturii române guvernează această răsfoire a calendarului. Sunt convins că în urmă cu câteva decenii Nicolae Manolescu nu ar fi pledat pentru înregistrarea acestor date, de 10, 15, 35, 55, 115, 135,165, 255 etc. de la naşterea sau moartea unui scriitor. Contabilizându-le în acest fel, ele sunt foarte multe: „Numărul aproximativ de aniversări şi comemorări demne de atenţie este anul acesta în jur de 70” – constată Nicolae Manolescu şi porneşte pe îndelete la înregistrarea lor, comentându-le uneori pe scurt, atât cât să nu rezulte o seacă înşiruire ca aceea pe care o încep aici, fără a o încheia: centenar Gellu Naum, 70 de ani de la moartea lui Mihail Sebastian, 270 de ani de la moartea lui Ion Neculce, 255 de ani de la naşterea şi 195 de ani de la moartea lui Ion Budai-Deleanu, 125 de ani de la moartea lui Vasile Alecsandri, 130 de ani de la moartea lui C. A. Rosetti, 120 de ani de la moartea lui Alexandru Odobescu, 175 de ani de la naşterea lui Titu Maiorescu, 165 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, 75 de ani de la moartea lui Nicolae Iorga, 95 de ani de la moartea lui Alexandru Macedonski, 120 de ani de la naşterea lui Ion Barbu, 135 de ani de la naşterea lui Mihail Sadoveanu etc. etc., ajungând şi la contemporani: împlinesc 60 de ani Ion Mureşan, Marta Petreu, Magda Cârneci, împlinesc 80 de ani D. R. Popescu, Ion Gheorghe, Livius Ciocârlie, Paul Goma (George Bălăiţă este uitat de pe listă) şi ar fi împlinit 80 dacă ar mai fi trăit Nicolae Labiş şi Sorin Titel; împlineşte 85 de ani Radu Cosaşu şi ar fi împlinit tot atât Titus Popovici, Teodor Mazilu, Z. Ornea şi Alexandru George; 75 de ani au Virgil Nemoianu, Mircea Martin, Mihai Zamfir, Ileana Mălăncioiu şi ar fi avut Mircea Ciobanu; 90 de ani ar fi avut A. E. Baconsky şi Nicolae Balotă, 95 – Radu Stanca, Geo Dumitrescu şi Virgil Ierunca (din acest contingent este uitat Dimitrie Vatamaniuc, singurul în viaţã) etc. etc. Evidenţa aniversărilor şi comemorărilor poate continua.

Concluzia criticului este că aceste evenimente s-au petrecut în indiferenţa aproape generală, cu puţine excepţii. Dar, practic, nici nu ar putea fi înregistrate toate şi marcate prin articole speciale şi nici nu sunt decât unele dintre ele evenimente cu adevărat semnificative.

Împlinirea unor vârste trebuie să aibă o anumită relevanţă, cum ar fi, de pildă, longevitatea. Faptul că Radu Stanca, Geo Dumitrescu sau Virgil Ierunca ar fi împlinit 95 de ani nu are nicio relevanţă, dar faptul că Dimitrie Vatamaniuc a împlinit 95 de ani, încă scrie şi publică volume de istorie literară are relevanţã. Faptul că Mihai Şora (născut în 1916) şi Neagu Djuvara (născut tot în 1916) sunt foarte aproape de suta de ani contează şi va constitui un eveniment când îi vor împlini. Chiar faptul că în acest an au împlinit 99 de ani putea constitui un eveniment pentru revistele de culturã.

Dar împlinirea unei vârste rotunde, trecerea peste ele ca peste nişte vămi ale posterităţii, are relevanţă mai ales dacă aduce o schimbare semnificativă în atitudinea faţă de biografia sau opera unui scriitor. De aceea contezã mai mult centenarele şi semicentenarele, pentru că aduc o perspectivă mai detaşată şi substanţial schimbată, cum s-a întâmplat în anii 1980-1985, la centenarele Sadoveanu, Arghezi, Goga, Bacovia, Lovinescu, Agârbiceanu, Urmuz, Voiculescu, Mateiu I. Caragiale, Rebreanu.

Pentru 2015 două grupuri de evenimente (ambele aniversare) mi se par cu adevărat relevante. Primul ţine de centenarele Gellu Naum şi Vintilă Horia (ultimul fiind uitat de Nicolae Manolescu). După părerea mea, putem observa că valoarea operei lui Gellu Naum este supralicitată (are încă mulţi admiratori care i-au fost în preajmă şi vorbesc, în mod firesc, ca nişte prieteni mai tineri sau ca nişte ucenici), pe când personalitatea şi opera lui Vintilă Horia sunt mult subestimate (scriitorul a murit în exil şi nu beneficiază nici azi de o reeditare integrală a operei).

Al doilea fapt semnificativ ţine de vitalitatea contingentului 1935, a scriitorilor născuţi în acest an şi care sunt sau ar fi putut fi octogenari: Grigore Vieru (mort în 2009), Radu Ciobanu, Romulus Rusan, George Bălăiţă (toţi patru absenţi din lista lui Nicolae Manolescu pentru aniversările din 2015), Ion Gheorghe, Dumitru Radu Popescu, Paul Goma, Livius Ciocârlie, Daniel Drăgan, Sorin Titel (mort în 1985, la 50 de ani) şi Nicolae Labiş (mort în 1956, primul căzut din această serie). În anii 1960, când au apărut aceştia în literatura română postbelică, au creat o adevărată revoluţie estetică, alături de congenerii lor din contingentele anterioare (Nichita Stănescu, Nicolae Breban etc.) sau ulterioare (Marin Sorescu, Dumitru Ţepeneag etc.). Fenomenul e prea bine cunoscut. Acestea sunt surprizele de istorie literară care merită discutate şi relevate ca atare. Celelalte (cu unele excepţii, vizându-i pe contemporanii care au 60, 65, 70, 75, 80, 85, 90, 95 şi o sută de ani) sunt simple umbre pe pânza vremii, interesant de vizionat când ai perspectiva relativistă a istoricului literar.

Ce înseamnă 270 de ani de la moartea lui Ion Neculce, 255 de ani de la naşterea lui Ion Budai-Deleanu, 95 de ani de la moartea lui Alexandru Macedonski, 120 de ani de la naşterea lui Ion Barbu? Nu înseamnă nimic.

Sunt convins că aşa ar fi scris tânărul Nicolae Manolescu. Şi aşa ar scrie şi acum, dacă ar reveni, mai puţin convenţional, asupra subiectului.

*

Citiţi revista, în format pdf, cu un simplu click

 AICI 

*

Anunțuri