LUCA PIŢU: „Fărâmele meteoritului din Cajvana” – printre cele mai importante apariţii editoriale ale ediţiei din acest an a Târgului Internaţional de Carte „Gaudeamus”

Posted on Noiembrie 28, 2015

4



LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE.

Cărţi de la Gaudeamus

Contrar aşteptărilor de vreme rea, parcă a fost voia cuiva de dincolo de prestatorii de serviciu în meteorologie ca ploaia ce s-a aşternut peste Bucureşti să coincidă cu închiderea Tîrgului de Carte Gaudeamus. Fericit moment şi o îngăduinţă a cerului către iubitorii, mulţi-mulţi, ai cărţilor. Pentru că un du-te-vino permanent între cei care veneau la tîrg cu mîinele goale şi cei care plecau cu pungile/sacoşele pline au caracterizat zilele, generos însorite de o toamnă îngăduitoare cu noi, ale tîrgului. Editurile au făcut şi ele ce au putut şi cît au putut să ne ţină în priză. Cu titluri inedite de ultimă oră de pe piaţa internaţională, cu reeditări de excepţie sau cu întîlniri memorabile cu autorii mult admiraţi şi preţuiţi, dar pe care nu-i vezi în carne şi oase decît cu astfel de rare prilejuri. Nu continui observaţiile mele legate de tîrg – nu am fost chiar în fiecare zi şi nici nu m-am înghesuit să aud vreun vorbitor acolo unde lumea se bulucea ca la Gogea Mitu –, dar voi încerca pe parcursul celor cîteva săptămîni care au mai rămas din acest an să atrag atenţia asupra unor volume care, probabil, nu se vor regăsi printre priorităţile comentatorilor. Din varii motive, în mod cert se pot face speculaţii, sau din nici un motiv, cum lesne se întîmplă la noi, pur şi simplu hazardul face ca o carte să ajungă la un anume destinatar, şi alta nu. Prezumţia de nevinovăţie şi inocenţă să opereze şi în cazul comentatorilor, dincolo de suspiciunile şi bombănelile cu care deja sîntem agresaţi pînă la sufocare. Totuşi, consider, la o iute ochire, dintre cele mai importante apariţii editoriale ale acestui tîrg, romanele Solenoid al lui Mircea Cărtărescu, Omul de la fereastră al lui Alexandru Vlad, Istoria Regelui Gogoşar de Radu Aldulescu, dar şi reeditările, în cadrul unor bine-venite serii de Opere, din Mircea Nedelciu şi Gheorghe Crăciun, ca şi reluarea volumului de debut, din 1968, Camera de alături, al lui Paul Goma şi a Jurnalului unei fete greu de mulţumit al lui Jenny Acterian, o ediţie integrală, monumentală, aş zice, prin osîrdia unui editor de excepţie care se dovedeşte a fi S. Skultety. (Dacă ţinem minte nume de autori, de ce nu i-am reţine şi pe cei care, cu multă trudă şi dăruire, fac posibile ediţii rare şi absolut necesare unei culturi?) La care aş adăuga, last but not least, o carte care în mod cert va trece discret pe lîngă noi, şi ar fi păcat, o carte dedicată In memoriam Luca Piţu. Fărîmele Meteoritului din Cajvana, înregistrate la observatorul cyberspaţial GOGEA’s BLOG. Sigur, mai sînt, alături de aceste subiective menţionări, încă multemulte titluri din autori români şi străini – aici se pare că nu stăm deloc rău – care îmi stîrnesc interesul de lectură, dar le-am ales pe acestea pentru că sînt definitorii pentru destinul acestor scriitori, de excepţie, după preferinţele mele, din literatura română. Voi încerca să le prezint şi pe acestea, să le recomand şi să le comentez la momentul potrivit.

 Coperta Pitu1
Încep acest lung periplu printre cărţile care au apărut în aceste ultime luni, dar cu precădere printre cele de ultimă oră, cum este deja menţionatul op dedicat memoriei lui Luca Piţu. O apariţie stranie cumva, la Editura Charmides, care adună, pe lîngă contribuţiile textuale în lumea internautică ale vajnicului poliscriptor şi multilateral dezvoltat gîndirostivieţuitor (cum singur se autocaracterizează) Luca Piţu, şi cîteva pre- şi postfeţe ale unor prieteni ai autorului. De la Şerban Foarţă şi Dorin Tudoran la Vasile Gogea şi Bedros Horasangian. Spuneam că e o carte stranie, pentru că nu sînt texte directe ale lui Luca Piţu, ci comentarii la alte comentarii pe care nu le avem, ci doar le putem presupune. Zecile de pseudonime de care abuzează inventivul comentator cajvanian – Cajvana fiind locul de obîrşie al lui Luca Piţu, inutilă precizare pentru cei care-i ştiu presonalitatea, utilă trimitere pentru un viitor incert pentru şi mai incerţii săi viitori cititori, să nu ne facem iluzii, zburăm deja cu aripi retezate în materie de iluzii – sînt şi dovada multiplelor disponibilităţi ludice (nelimitate în acest caz) sau de erudiţie (în toate cazurile). O carte de luat la mărunţit în lunile de iarnă, ce nu sînt prea departe.

*

O istorei coperta Small

O carte care se dovedeşte de stringentă actualitate, prin prisma ultimelor evenimente ce se derulează rapid în ultimii ani, nu doar la televizor, şi care face numeroase victime – vezi atentatele islamiştilor-terorişti care nu mai contenesc –, chiar dacă acoperă peste două sute de ani de istorie, este semnată de un prestigios jurnalist şi autor britanic, Peter Mansfield (1928-1996). Volumul, de peste 500 de pagini, se numeşte O istorie a Orientului Mijlociu (Editura Humanitas, 2015 – o ediţie revizuită şi actualizată, cu trei noi capitole, de Nicolas Pelham, la rîndul lui un distins expert şi jurnalist în chestiuni arabe –, traducerea din engleză de Cornelia Dumitru) este o bună punere în temă, la rece, a unui subiect fierbinte, ce se întîmplă astăzi prin Orientul Mijlociu, fapt devenit la ordinea zilei prin atentatele comise şi fluxul de imigranţi care se scurge către Europa – şi nu doar –, îşi are rădăcina în cele petrecute cu decenii/secole în urmă. O concisă şi bună introducere, „de la antic la modern“, face intrarea directă în subiect. De la campaniile lui Napoleon în Egipt, ocupaţiile otomană şi britanică, interesele marilor puteri europene conjugate cu luptele intestine dintre lumea arabă şi cea turcă. Vin mişcările de eliberare naţională, primul conflict mondial, prăbuşirea Imperiului Otoman, crearea Republicii Turcia şi a altor state. Unele bogate în petrol şi cu mari rezerve de gaze. Disensiuni, războaie şi conflicte locale, religioase sau strategice, împărţirea zonelor de influenţă. Pentru putere. Al Doilea Război Mondial, Războiul Rece, naşterea Israelului, alte conflicte, alte războaie, de şase zile sau mai lungi, războiul din Afganistan, cel din Iran şi Irak, Libanul, disoluţia URSS – şi ajungem la zi prin analiza lui Valentin Naumescu, diplomat şi specialist în relaţii internaţionale, care semnează o substanţială postfaţă: „Istoria unei crize fără sfîrşit? Orientul Mijlociu, de două sute de ani în căutarea compatibilităţii cu modernitatea“. Util volum pentru cei care cochetează cu comentariile politice pe la televiziuni.
*
paul-goma-camera-de-alaturi
O altă carte care în mod cert va trece neobservată (şi, la fel de cert, necomentată), din motive pe care refuz să le mai amintesc, este reeditarea volumului de debut al lui Paul Goma, Camera de alături (Editura Ratio et Revelatio, 2015, serie de autor îngrijită de Flori Bălănescu, care semnează şi o notă asupra ediţiei, „Paul Goma, un debut editorial de pe un secol pe altul“, în fond, o bună şi necesară prefaţă, nu doar o simplă notă). Anul acesta, Paul Goma a împlinit 80 de ani – în Observator cultural, Radu Jorgensen i-a dedicat un articol empatic –, fără ca această aniversare să aducă vreo schimbare în destinul receptării prozatorului basarabeano-parizian, fără să anunţe, deci, o reaşezare a operei acestuia în organigrama actuală a literaturii române. Este bine că s-a retipărit acest volum de povestiri, cu totul necunoscut astăzi – dar citit şi comentat la, vremea apariţiei, doar de Lucian Raicu şi Valeriu Cristea, prestigioşi critici literari, excelenţi cititori de proză, practic uitaţi pe nedrept, la rîndul lor, astăzi. De ce e important acest volum al lui Goma? Pentru că dovedeşte că a fost de la începuturile sale literare scriitor – mereu i s-a refuzat acest titlu! –, pentru că nu talentul literar i-a lipsit, pentru că spiritul său de observaţie şi fineţea stilistică l-au caracterizat întotdeauna. Sînt proze scurte, concise, scrise parcă americăneşte, şi nu ruseşte, cum i-ar fi fost mai la îndemînă. Textele rezistă foarte bine timpului, le-am parcurs rapid, cîteva – remarcabile – nu par a fi scrise în anii 1966- 1967, cînd chiar au fost scrise. Ne mai aducem aminte şi de Monciu Sudinski? I s-au imputat lui Paul Goma multe, dar, din nefericire, i s-a refuzat şi i se refuză, iar şi iar, un loc în literatura română. Păcat. Unde poţi să te refugiezi cînd ţi se închid toate porţile? În tine însuţi, în scris. Limba română devine o ţară. Ţara ta, ţara lui Paul Goma. Cartea de faţă ar merita citită fără idiosincrazii şi umori, ar merita o lectură atentă şi analitică după ce atîtea decenii a fost ignorată. De voie sau de nevoie. A venit acum momentul de a fi citită, reevaluată şi, eventual, pusă la locul ei, aşa cum se cuvine, în biobibliografia lui Paul Goma. Scriitor român. Noile generaţii de filologi români ar putea să nu-l ignore precum cele precedente.
(…)
________________

Din articolul  Cristinei  MANOLE, în Observator cultural, Nr. 800 din 27.11.2015, http://www.observatorcultural.ro/LECTURI-IN-VREMURI-DE-AUSTERITATE.-Carti-de-la-Gaudeamus*articleID_32754-articles_details.html.

*

Anunțuri