„Universul Mama” sau Cosmosul poetic al lui Vasile George Dâncu

Posted on decembrie 16, 2015

3



*

Muzeul Etnografic al Transilvaniei
şi
Casa de Editură Max Blecher
vă invită la lansarea volumului de poeme
Universul Mama 
de Vasile George Dâncu
(Casa de Editură Max Blecher, 2015)
.
Vineri, 18 decembrie 2015, începând cu ora 12.00,
la Muzeul Etnografic al Transilvaniei (Sala Reduta),
Str. Memorandumului nr. 21, Cluj-Napoca.
Prezintă:
Irina Petraş, Ion Mureşan, Vianu Mureşan, Ioan Pintea.
Amfitrion: Tudor Sălăgean.
Lansarea va fi urmată de un recital de muzică tradiţională cu:
Teodora şi Lenuţa Purja, Nucu Pandrea.

*

afis Universul Mama Cluj

 

*

images (1)

Despre autor:

Vasile George Dâncu
s-a născut la 3 august 1973 în Năsăud şi trăieşte la Cluj-Napoca.
Este poet, publicist, editor şi manager cultural. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din cadrul UBB. Director al Editurii „Şcoala Ardeleană”.
A publicat volumul de poeme Biografia secretă (2003), distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România — Filiala Cluj.

*

Despre Universul Mama:

„După ce am citit Universul Mama de Vasile George Dâncu, am rămas cu senzaţia copleşitoare că am asistat la un recviem cântat de un cor de copii.”

Ion Mureşan

Coperta Universul Mama

„Faţă în faţă cu cele mai copleşitoare şi mai pândite de stereotipii teme ale poeziei dintotdeauna — Mama şi Iubirea ei esenţială, Viaţa, Timpul, Moartea —, Vasile George Dâncu alege formula încăpătoare a scrisorii târzii către cea dispărută. Efectul e radiant. Epistolarul funcţionează perfect, căci intervine firesc amintirea, iar vocea Mamei e încorporată textului memorativ. «Vina supravieţuitorului» poate fi ruminată oarecum la adăpost — despărţirea se amână câtă vreme dialogul, iată, continuă. Sub alchimia versului nostalgic se ivesc valorări arhetipale. Copilăria e recuperată acum, vers cu vers, ca scenă pe care Mama evoluează cu naturaleţe şi face, în acelaşi timp, Istorie. Locuirea fericită îşi delimitează retrospectiv hotarele şi pregătește situarea într-o perspectivă mai largă — a satului, a lumii. Fiecare poem asumă statura reconstituită a Mamei şi o preface în chiar temelie interioară pentru pasul următor. Cele douăzeci de epistole îmbracă frânturi autobiografice, confesiuni discrete, pe ton de meditaţie elegiacă, exerciţii de luciditate, autoscopice, accentuând unicitatea unui sentiment până la a-l livra, expresiv, general-umanului.”

Irina Petraş

*

 Revizitează şi „Pavilionul de oaspeţi”, pe Gogea’s Blog, aici:

https://vasilegogea.wordpress.com/2013/09/07/13813/.

*