*
*
GÂNDURI DE IERI… PENTRU ZIUA DE MÂINE
Ideile măreţe n-au lipsit niciodată vieţuitorilor acestor locuri binecuvântate. Cu mai mult sau mai puţin avânt creator, cu mai multe sau mai puţine resurse materiale, gândirea îndrăzneaţă a văzut mai mereu o posibilă transformare a date-lor naturale, în scopul înlesnirii, îmbunătăţirii traiului omenesc. Iaşul nu a făcut excepţie de la aceste deziderate, de-a lungul timpului făcându-şi apariţia idei generoase, unele puse în practică, altele, cu aparenţe de fantastic, aşteptându-şi încă, eventual, punerea în aplicare. Ne propunem să vă punem la dispoziţie, din presa vremii, unele gânduri îndrăzneţe, de admirat. Textul din numărul de faţă, din păcate nesemnat, apărut în gazeta ieşeană „Lumea” (An. XII, nr. 3384, 14 oct. 1929, p. 2), ar putea fi de actualitate şi astăzi, măcar prin prisma faptului că face referire la marota contemporană – fondurile din străinătate (nimic nou sub soare!).
Liviu PAPUC
Iaşul – port
S-ar părea o poveste. Cu toate acestea, nu e. Sau, dacă vroiţi, povestea poate deveni o realitate care să ne ducă spre vremuri de poveste.
Profesorul Daşcovici a expus, acum câteva luni, planul unor legături de transport pe apă şi pe uscat, care să se înnoade toate în Iaşi.
Profesorul Andrei, sesizându-se de această expunere şi în unire cu lucrările pregătitoare ale specialiştilor, între alţii şi harnicul inginer Andriescu – care, a făcut intervenţiile necesare pe lângă minister, pentru obţinerea primului fond de studii.
Fondul a fost ordonanţat şi, începând de luna viitoare, specialistul se va pune pe lucru, pentru a întocmi planurile necesare.
Se proiectează, în primul loc, curăţirea Prutului şi adâncirea lui, ca să devină navigabil până la Ungheni, cum a fost până la război. O lucrare similară şi foarte puţin costisitoare ar fi adâncirea Bahluiului, astfel ca de la Tg. Frumos circulaţia pe un canal de legătură să se facă în condiţiuni bune.
La Strunga s-ar putea ridica o staţie hidro-electrică, cu putinţa de a deservi toată regiunea cu electricitate, implicit, bineînţeles, şi Iaşul.
S-ar părea – după cum am spus – că este o poveste; că toată întreprinderea ar fi încercarea unor fantaşti. Departe de poveste şi cât mai aproape de realitate. Adică tot ce se spune şi tot ce a ordonat ministerul să se studieze este foarte uşor realizabil. La Bucureşti, peste noapte s-a votat o lege pentru canalul Argeş-Bucureşti, de care n-a fost niciodată vorba. De mica şi puţin costisitoarea legătură Bahlui-Prut s-a vorbit totdeauna şi cu multe insistenţe, pentru ducerea cerealelor din valea Siretului pe Prut până la Galaţi. Ruşii au vrut s-o facă. Românii ar trebui s-o realizeze. Costul n-ar fi prea mare. Este vorba de un capital de un miliard jumătate. Poate vă veţi speria.
Pentru ieşeni această cifră ia proporţii ameţitoare. Totuşi, cu puţină bunăvoinţă, se poate obţine concursul unor capitalişti străini – pentru care nici suma, şi cu atât mai puţin lucrarea – n-ar fi o problemă greu de rezolvat.
Oficialitatea în primul loc, dar iniţiativa particulară, în special, ar trebui să se gândească de pe acum la o colaborare care ar face din târgul nostru şi din întreaga Moldovă o uzină producătoare de bunuri şi de valorificarea lor prin grabnica şi ieftina transportare a bunurilor produse.
Ieşeni, dacă vroiţi tot ce auziţi, nu va fi numai o poveste.
Lumea (An. XII, nr. 3384, 14 oct. 1929, p. 2)
*
Citeşte nr. 1-2/2016 al revistei SCRIPTOR, în format pdf , cu un simplu click:
*
Gogea's Blog 
Posted on ianuarie 11, 2016
0