Leo Butnaru: „santinelă” la sinele poetic

Posted on Ianuarie 13, 2016

2



Santinela coperta 1

*

             În Instructajul santinelei de sine, Leo BUTNARU fixează, în fond, ceea ce formula sa lirică va fi exprimat în cele peste douăzeci de volume publicate în patruzeci de ani,de la Aripi de lumină (1976), Sîmbătă spre duminică (1983), şi Formula de politeţe (1985), pînă la Poeme din secolele XXXXI (2011), În ambuteiaj & Partiţiuni Nabokov (2012), Cu genunchii pe zaruri (2014), adunînd în poezie, trans-formînd în poezie tot ce vor fi fost eseuri, notaţii filosofice, sentimente, vise, coşmaruri, stări, spaime şi lumini, drumuri în Siberia, China, Mongolia, speranţe şi disperări, nostalgia Sudului şigînduri înspre vizuina ursului carpatin, zborul moliei în „cămăruţe ticsite cu de toate” şi galopul frenetic al nomadului prin stepă, Baudelaire şi Mandelstam, Tolstoi, Esenin, Dostoievski, Sfîntul Augustin, Turgheniev, Gogol, Mihai Ursachi, Beckett, Ionesco, Caragiale, Biblia şi mirabilul Velimir Hlebnikov: tot felul de lucruri, semne şi o întreagă literatură citită/ citată/ tradusă/ înşelată/ iubită de Leo Butnaru în biblioteca sa borgesiană. Peste tot sînt o rîvnă metafizică şi o „joacă”, în felul aceleia din lirica lui Marin Sorescu sau, mai înainte, Tudor Arghezi; uneori, are şi o „poantă”: din joacă şi din poanta ei, însă, se iveşte deodată semnul tragicului: „Pauză de plimbare. În parc/ un om de zăpadă. Ceva timp/ stăm faţă în faţă/ tăcînd. Cum s-ar spune/ am găsit limbă comună./ Aşadar/ stau faţă în faţă/ cu omul de zăpadă/ atît de alb/ încît îmi pare că stăm/ faşă în faşă” (Faţă în faţă).

(Ioan Holban, în Ravel şi poezia din stinghia clopotniţei, prefaţa volumului)

*

Instructajul santinelei de sine

 

În noapte de veghe târzie

când sunt în schimbul doi al

cunoaşterii de sine

îmi zic:

încearcă să ţii relele la distanţă

 

nu lăsa să se apropie prea mult de tine

statul comunismul democraţia

sectarismul lenea trădarea

piatra aruncată în direcţia ta

şi altele de acest soi

pe care trebuie să le ţii la distanţă

 

inclusiv moartea –

dacă vei fi în stare –

să n-o laşi să se apropie la mai puţin

de zece-cincisprezece paşi…

 

uite

doar în ce priveşte cuvântul nu are rost să încerci –

nu vei reuşi…

 

9.VII.2009

 

*

Anunțuri