Gheorghe Grigurcu – Laureat al celei de-a XXV-a ediţii a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”

Posted on Ianuarie 16, 2016

8



MihaiEminescu-front-620x264-820x300-1-820x300

*

Poetul, criticul literar şi eseistul Gheorghe Grigurcu, în vârstă de 80 de ani, este laureatul celei de-a XXV-a ediţii a Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu pentru Opera Omnia.

Gheorghe-Grigurcu-820x300

Acesta a primit, vineri seară, în cadrul unei gale speciale organizate în sala Mihai Eminescu a Hotelului Rapsodia din Botoşani, marele premiu în valoare de 25.000 de lei, dar şi titlul de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani.

Grigurcu a fost nominalizat pentru Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu alături de Marta Petreu, Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Pantea, Ioan Moldovan, Nichita Danilov şi Ovidiu Genaru, iar juriul condus de Nicolae Manolescu l-a stabilit câştigător.

Considerat unul dintre cei mai importanţi critici literari contemporani, Gheorghe Grigurcu s-a născut pe 16 aprilie 1936 la Soroca (Republica Moldova), pe vremea când acest teritoriu aparţinea României.

A urmat liceul la Oradea şi, doar un trimestru, Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu”. A absolvit apoi Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj-Napoca (1958). Doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti (1975).

A fost profesor la Oradea; redactor la revista orădeană Familia, deţinând cronica literară. A colaborat şi semnează şi, în prezent, diferite articole şi cronica literară la mai multe ziare şi la majoritatea revistelor literar-culturale din ţară, printre care se numără: Ateneu, Familia, Orizont, Vatra, Tribuna, România literară şi România liberă, la care are rubrici fixe.

După debutul cu poezie în ziarul Crişana din Oradea (1952), a publicat mai multe volume de versuri: Un trandafir învaţă matematica (1968), Trei nori (1969), Râul încinerat (1971), Salută viaţa (1972), Apologii (1975), Contemplaţii (1984), Cotidiene (1986), Oglinda şi vidul (1993), Un izvor bolboroseşte înăuntrul termometrului (1996), Nimic n-ar trebui să cadă (1997), Amarul Târg (1997), Dealul purtat de scripeţi (1999), Spaţiul dintre corole (2000), Acul şi steaua (2001), De unde până unde (2002), Natură moartă şi vie (2003), Un trandafir învaţă matematica (ediţie definitivă a creaţiei poetice de până în anul 2000 – Ed. Vinea, 2004), Calendar (2004), Fiindcă (2005), Castele în Spania (2005), Şterge soarele de praf ca pe-o mobilă (2006), Muzeu (2008), Cerc şi punct (2010), Nimic n-ar trebui să cadă (2011).

Activitatea sa de la revista Familia avea să-l impună printre criticii importanţi, poziţie susţinută şi mai târziu, prin „opiniile pătimaş tranşante, nu o dată excesive”, după aprecierile lui Mircea Martin. A scris numeroase volume de critică şi istorie literară: Miron Pompiliu şi Junimea (1969), Teritoriu liric (1972), Idei şi forme critice (1973), Bacovia – un antisentimental (1974), Poeţi români de azi (1979), Critici români de azi (1981), Între critici (1983), Existenţa poeziei (1986), De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiş (1989), Peisaj critic (I – 1973; II – 1997), E. Lovinescu. Între continuatori şi uzurpatori (1999), Poezie română contemporană (I-II, 2001), De la un critic la altul (2004) etc.

S-a afirmat, de asemenea, şi ca eseist şi jurnalist literar şi politic: În cunoştinţă de cauză (1990), Cum am devenit stalinist (1998), Imposibila neutralitate (1998), În jurul libertăţii (2002), Fişele unui memorialist (2006), Opinii în genere inconfortabile (2007), O provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel (2009), Exerciţii de adevăr (2011).

Membru al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Cluj) şi al P.E.N.- Clubului român, a fost distins cu Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor pe anul 2000.

De-a lungul timpul i-au fost decernate Premiile Uniunii Scriitorilor din România, ale Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, ale revistelor Familia, Convorbiri literare, Poesis, Euphorion, Mozaic, Cuget liber, Premiul naţional Tudor Arghezi (Tg. Cărbuneşti), Premiul oraşului Bistriţa, Premiul Serilor de la Brădiceni, Premiul Festivalului internaţional de poezie Emia (Deva), Premiul Asociaţiei Culturale Duiliu Zamfirescu (Focşani), Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul oraşului Beclean, Premiul de poezie (Deseşti, Sighet), Premiul Virgil Mazilescu (Corabia), Premiul Consiliului Judeţean Gorj, Premiul Naţional Monica Lovinescu-Virgil Ierunca (2009).

Manifestarea Colocviile tinerilor scriitori care au debutat în 2012, şi care s-a desfăşurat la Alba Iulia în aprilie 2013, i-a dedicat un moment special scriitorului Gheorghe Grigurcu, care a primit Premiul de Excelenţă.

(Agerpres/ FOTOziaristionline.ro)

 *
296523mare

        „Premiul Mihai Eminescu mă mulţumeşte, mă măguleşte şi mă emoţionează sub trei aspecte, mai întâi mă face să mă simt mai tânăr”, a spus, printre altele, laureatul.

        Despre Gheorghe Grigurcu, Ana Blandiana a spus că „domină de ani de zile viaţa literară fără să se amestece în ea” şi că „el nu este un critic literar care scrie şi versuri şi nici un poet care scrie şi critică literară, el este în egală măsură un poet de primă mărime şi unul dintre cei mai importanţi critici literari ai acestei perioade de tranziţie între milenii”.
__________________
(http://www.monitorulbt.ro/Stiri/Ultima%20ora/2016-01 15/LOCAL%3A+Gheorghe+Grigurcu+-+Premiul+Mihai+Eminescu+ma+multumeste%2C+ma+maguleste+si+ma+emotioneaza.html)
___________________
Nota Admin. GHEORGHE GRIGURCU este al patrulea membru al Filialei Cluj a USR care câştigă marele premiu, după Adrian Popescu (2006), Dinu Flămând (2010), şi Ion Mureşan (2013).
Poetul Mircea Cărtărescu a refuzat (în decembrie 2015) nominalizarea pentru acest premiu.
*
Anunțuri
Posted in: Premii