In Memoriam Bartolomeu Valeriu Anania: de la ”Fântâna darurilor”, la ”Fântâna lacrimilor”

Posted on Martie 12, 2016

0



Biserica cu hramurile „Înălțarea Sfintei Cruci” și „Sfântul Apostol Bartolomeu”

împreună cu Editura Școala Ardeleană organizează

duminică, 13 martie 2016, începând cu ora 12.00,

un moment aniversar dedicat Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania.

*

afis Moment aniversar Bartolomeu

*

coperta Anania - Teatru curbe.cdr

Despre opera și personalitatea Înaltului Ierarh vor vorbi

Mihai Lucan, Horia Bădescu, Aurel Sasu și Vasile George Dâncu.

Editura va prezenta, cu acest prilej, ultima apariție editorială din seria recuperărilor documentare din Arhiva de la Nicula:

Fântâna lacrimilor. Teatru inedit. Ediție critică și prefață de Aurel Sasu.

Evenimentul va avea loc la Biserica cu hramurile „Înălțarea Sfintei Cruci” și „Sfântul Apostol Bartolomeu” (Str. Plopilor nr. 46).

*

*

 

valeriu-anania

”Era în vara lui 1941. Absolvisem Seminarul Central; destul de sărac, nu aveam nici o meserie, așteptam toamna, să intru la Facultatea de Teologie cu vreo bursă oarecare. Inspirat de un articol al lui Arghezi publicat în revista Vremea, mă angajasem chelner la restaurantul jupânului Manole Șerbănescu – un local de clasa a doua, pe strada Vasile Lascăr – și câștigam bani buni, lucrând cu șervetul, de la șapte seara până spre unu noaptea. Localul avea și grădină, orașul era plin de nemți, ostașii lui Hitler aveau bani mulți și consumau din plin bere amestecată cu coniac. Aveam asigurate cele două mese ale zilei ; cu o parte din câștig îmi plătisem chiria (locuiam într’o cameră de pe bulevardul Dacia, mi se pare că la numãrul 20), cu altă parte acopeream unele cheltuieli ale revistei Dacia Rediviva, pe care o editam împreună cu un grup de prieteni, tot atât de săraci și entuziaști. Plătisem o datorie la tipografia „Fântâna Darurilor” și tipăream acum revista, tot pe datorie, la tipografia mânăstirii Cernica, al cărei director, Cristofor Dancu, călugăr și gazetar de dreapta, se oferise să ne ajute. Făceam drumul la Cernica de două-trei ori pe săptămână, pentru corecturi, și izbutisem astfel să-mi distrug și ultima pereche de pantofi, din ale căror tălpi rămăseseră doar ramele.”

(Fragment din Valeriu Anania, MEMORII, Polirom, 2008, pg. 9)

*

Anunțuri