Ioan-Pavel Azap despre ”cei 7 magnifici” ai filmului românesc – la Facultatea de Teatru și Film a UBB Cluj-Napoca

Posted on Aprilie 5, 2016

1



*

Afis lansare Azap

*

Coperta carte Azap

*

azap foto socaciu

              ”Parcă în ciuda faptului că este cea mai tânără dintre arte, aflându-se abia la începutul celui de-al doilea secol de existenţă [1], filmul – înţelegând prin acesta nu doar opera în sine, ci şi, (aproape) în egală măsură, realizatori şi spectatori, respectiv: realizatori, operă, consumatori – se dovedeşte a fi cel mai
ingrat cu înaintaşii, având memoria cea mai scurtă. Deşi este, deopotrivă, „automobil şi poem”, după cum îl definea René Clair [2], cinematograful izbuteşte arareori să îmbine în mod armonios arta şi industria, profitul şi orgoliul auctorial.
Pe de altă parte, aşa tânăr cum e, se situează, probabil, pe primul loc în ceea ce priveşte raportul dintre productivitate (asta neînsemnând neapărat calitate) şi unitate de timp. Să ne gândim doar la
perioada Marelui mut, primele decenii ale secolului douăzeci, când turnajul unui film dura de la câteva ore la cel mult câteva zile, cu excepţiile de rigoare, ceea ce înseamnă mii de mii de filme
în doar două, trei decenii. Marea lor majoritate s-a pierdut efectiv şi definitiv, nemaidăinuind, din motive biologice, nici măcar în memoria spectatorilor.
Dar încet, încet filmul a dobândit conştiinţă de sine şi a început să se protejeze: au apărut muzeele filmului – arhive şi cinemateci –, unde filmele sunt conservate şi restaurate, având statut de patrimoniu
cultural al umanităţii. Însă şi astăzi, poate chiar mai mult astăzi, cinematograful este în primul rând un produs industrial care trebuie să aducă profit. Filmul aşa-zis de artă este de căutat în zona „independenţilor”, a celor care fac film cu bani puţini şi mult talent şi dăruire, sau în ţări lipsite de
putere financiară, unde constrângerile materiale obligă realizatorii la inventi11vitate şi le „permit” să facă artă, dacă tot nu pot concura marile puteri ale industriei cinematografice [3].”

(Fragment din ”introducerea” cărții,  intitulată Ore astrale ale filmului românesc.)

___________________

NOTE
[1] Prima reprezentaţie publică a fraţilor Auguste Marie Louis Nicolas (19 octombrie 1862, Besançon / Franţa – 10 aprilie 1954, Lyon / Franţa) şi Louis Jean Lumière (5 octombrie 1864, Besançon / Franţa – 6 iunie 1948, Bandol / Franţa) a avut loc în 28 decembrie 1895, la Paris, în Salonul Indian de la Grand Café (Boulevard des Capucines nr. 14).

[2] René Clair (René Lucien Chomette; 11 noiembrie 1898, Paris – 15 martie 1981, Neuilly), regizor francez. „Convins că rostul cinematografului este de a oferi acces spre o lume imaginară în care orice este permis, el este maestrul fanteziilor elegante, al comediilor concepute ca nişte focuri de artificii, pe cât de strălucitoare pe atât de inconsistente. Unii critici îl consideră a fi expresia desăvârşită a spiritului franţuzesc în tot ceea ce are el mai spumos, alţii îl acuză de superficialitate. Primul cineast membru al Academiei Franceze” (Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu, Dicţionar de cinema, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997, p. 95). Filme: Un chapeau de paille d’Italie / Pălăria florentină (1927), Sous les toits de Paris / Sub acoperişurile Parisului (1930), Le Million / Milionul (1931), A nous la
liberté / A noastră-i libertatea (1931), I Married a Witch / Nevastă-mea vrăjitoarea (1942), Le Silence est d’or / Tăcerea e de aur (1947), La Beauté du diable (1949), Les grandes manoeuvres / Marile manevre
(1955), Les Fétes galantes / Serbările galante (ultimul său film, turnat în România, la Buftea, cu distribuţie formată în mare parte din actori români) ş.a.

[3] Din această ultimă categorie face parte şi România, unde Noul Val impus după 2000 s-a afirmat (şi) pe fundalul unei accentuate pauperităţi economice.

_________________

Foto portret de Ștefan Socaciu

*

Cuprins

Ore astrale ale filmului românesc / 9

Independenţa României (Aristide Demetriade, Grigore Brezeanu, 1912) / 21

O noapte furtunoasă (Jean Georgescu,1943) / 37

La Moara cu noroc (Victor Iliu, 1957) / 55

Pădurea spânzuraţilor (Liviu Ciulei, 1965) / 71

Reconstituirea (Lucian Pintilie, 1970) / 87

Nunta de piatră & Duhul aurului (Mircea Veroiu, Dan Piţa, 1973 / 1974) / 101

Moromeţii (Stere Gulea, 2007) / 115

Fişe bio-filmografice / 133

Bibliografie / 157

*

Anunțuri