Știri (bune!) din mediul academic clujean

Posted on Aprilie 9, 2016

1



Prof. univ. dr. Ioan Bolovan, prorector UBB,

recompensat cu premiul „Silviu Dragomir”

*

Prof. Ioan Bolovan

*

Coperta Ioan Bolovan

Cu ocazia celei de a XXIV-a ediții a Simpozionului de istorie bancară „Cristian Popișteanu”, organizat în 6 aprilie 2016 de către Banca Națională a României, Fundația Magazin Istoric i-a acordat prof. univ. dr. Ioan Bolovan, prorector UBB, premiul „Silviu Dragomir” pentru cartea Primul Război Mondial şi realităţile demografice din Transilvania. Familie, moralitate şi raporturi de gen, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015.

Premiul se adaugă altor recunoașteri pentru această lucrare, respectiv Premiul pentru cea mai râvnită lucrare la Târgul de Carte Gaudeamus, Oradea, mai 2015, precum și unor recenzii favorabile apărute în reviste ISI din țară și din străinătate.

web-logo

 Ioan Bolovan este profesor universitar, conducător de doctorat și prorector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, precum şi cercetător știinţific I la Centrul de Studii Transilvane din cadrul Academiei Române. Doctor în istorie din anul 1999, a obţinut premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române în 2002. Specializare în istoria modernă a României şi demografie istorică, având din 2010 funcţia de vicepreședinte al International Commission for Historical Demography (Geneva). A publicat mai multe cărţi de unic autor și în colaborare la edituri din România, Olanda, Rusia, Cehia, Argentina, Italia etc., precum și peste 140 de studii în reviste și volume colective, din ţară şi din străinătate, despre istoria populaţiei Transilvaniei, graniţa militară austriacă, revoluţia de la 1848-1849, istoria instituţiilor culturale etc.

 *

O nouă sinteză filosofică semnată de Andrei Marga

coperta-pragmatism-andrei-marga-p1

*

Care e filosofia personală a unui profesor de filosofie ? Avem aici reperele esențiale ale meditațiilor sale hrănite de experiența (la catedră, în administrație, la guvernare) : trecerea necesară de la cunoaștere la înțelepciune, drumul de la adevăr către sens, comunicarea ca trambulină spre conștiința de sine, lumea ca rezultat al acțiunii oamenilor, dar o acțiune ce cuprinde deopotrivă reflecția și spiritualitatea lor.

*

« Constructia pe care am proiectat-o vine din patru optiuni filo­sofice.

Prima este aceea ca, printre capacitatile pe care le pose­dam, ca oameni – sensibilitate, vointa, intelect, reflectie etc. –, ratiu­nea este cea pe care ne putem rezema cu mai multe sanse de orien­tare încununata de succes în viata.

A doua este aceea ca ratiunea implica – asa cum ne-a aratat deja Fichte – vointa de ratiune si datoria rationalizarii lumii noastre. Suntem deja departe pe drumul rationalizarii si avem concluzii propriu-zis filosofice în urma drumului parcurs. Nu este aproape nimic în ordine în lume, dar nu este totul pierdut si nici mult de la început asigurat !

A treia este aceea ca persoana care vrea rationalizarea intra pe terenul unei realitati ce ramâne un întreg – distribuit pe numeroase pa­liere, domenii, segmente si situatii, unde trebuie facute sufi­cien­te distinctii – si se cere abordata ca întreg.

« Diferentierea » o consider nu doar un mecanism de evolutie a modernitatii, ci si o realitate mai adânca, cu ale carei efecte abia am început sa ne confruntam, filosofic vorbind.

A patra este aceea ca în con­stiin­ta si în comunicare avem mediile hotarâtoare ale vietii noastre într-o societate a carei complexitate deja pune la încercare conceptualizarile retinute în istoria filosofiei. Chiar si dupa decenii
de ofensiva împotriva unificarii datelor experientelor, în filoso­fie nimic nu este asigurat fara fundamentare – am facut deci tema de reflectie chiar din aceste optiuni sau macar le-am aparat.

Ratiunea, rationalizarea, diferentierea, actiunea, constiinta si comunicarea sunt termenii filosofici unificatori ai scrierilor mele de pâna acum. Daca este sa iau în seama cerinta lui Hegel de a unifica pâna la capat experienta si de a gasi un termen – unul singur ! – unificator, care sa fie oarecum fundalul celorlalti si sa proiecteze o lumina asupra întregii realitati, dincolo de derutantele ei diversificari si miscari, atunci pot spune ca acesta este co­municarea. Ne nastem în mediul comunicarii, traim înauntrul ei, ea decide directia actiunilor noastre si ne permite sa atingem ceva, si nu altceva. Prin comunicare trec, de fapt, si cunoas­te­rea, si actiunile, si fiintarea noastra. Celebrele întrebari puse de Kant – „ce pot sa stiu ?“, „ce trebuie sa fac ?“, „ce îmi este îngaduit sa sper ?“ si „ce este omul ?“ – se dezleaga astazi mai profund pe terenul comunicarii. Interogatiile ce au nutrit filo­sofia dintotdeauna – de la „ce este ?“, trecând prin „cum pu­tem cunoaste ?“, la „ce putem face ?“ – se dezleaga într-un fel nou în orizontul comunicarii.

Apartin curentului de gândire ce a facut trecerea de la „filo­sofia constiintei“ la „filosofia comunicarii“ si cauta acum sa absoarba „filosofia constiintei de sine“ în aceasta din urma. Mi-am asumat faptul ca accesul nostru, ca oameni, la realitate este mij­locit de „comunicare“ (începând cu cea mai simpla operatiune lingvistic-cognitiva, care este „nominalizarea“) atât în ipostaza de „instrument“ al cunoasterii, cât si ca „mediu“ al acesteia, si ca nu exista solutie la problemele unei societati de „comple­xitate“ înalta în afara „comunicarii“ soldata cu „întelegerea“.

Mi-am asumat însa tot mai mult ideea ca în „comunicare“ suntem prezenti, ca oameni, în asa fel încât ceva mai mult decât comu­nicarea ramâne de partea noastra, asadar, în afara comunicarii. Sau, pozitiv formulat, ca în „comunicare“ venim mereu cu asu­marea noastra de catre noi însine, la singular (ca individualitati) si la plural (în chip de comunitati), care afecteaza comunicarea faptica însasi. Pe ambele directii – sesizarea conditionarii comunicative a tablourilor realitatii pe care ni le construim si sesizarea conditionarii ontice (existentiale si sociale în înteles larg, în primul rând) a „comunicarii“ – m-am sprijinit pe achizitiile stiintelor timpului (de la matematica si logica, trecând prin sociologie si lingvistica, la psihologie).

Demersurile mele au drept cadru „filo­sofia subiectului“ si desfasoara înainte de toate o antropologie a reproducerii culturale a vietii prin actiuni diferite, subsumate unui sens cultural, ancorat în buna parte în echiparea noastra, în cele din urma anatomo-fiziologica, si dependent de initiative umane si, desigur, de caracteristicile lumii. »

andrei-marga

Andrei Marga este licentiat în filosofie si sociologie si a obtinut doctoratul în filosofie cu o teza despre
« teoria critica » a Scolii de la Frank­furt (Herbert Marcuse). S-a specializat în filosofia contemporana
în Germania Federala si SUA. A publicat volume în domeniu, printre care Introducere în filosofia 
contemporana
 (Compania, 2014), Religia în era globalizarii (Edi­tura Academiei Române, 2014), 
Relativismul si consecintele sale
 (Ratio et Revelatio, 2014), Guvernanta si guvernare (Un viraj
al democratiei ?)
 (Editura Compania, 2013), Schimbarea lumii. Globalizare, cultura, geopolitica 
(Editura Academiei Române, 2013), The Destiny of Europe (Editura Academiei Ro­mâne, 2012), 
Argumentarea
 (Editura Academiei Române, 2011), Challen­ges, Values, Vision. The University 
of the 21st Century
 (Cluj University Press, 2011), Die Religion im Zeitalter der Globalisierung (EFES,
2010), Absolutul astazi. Teologia si filosofia lui Joseph Ratzinger (Eikon, 2010), Criza si dupa criza
(Eikon, 2009), Filosofia lui Habermas (Polirom, 2006), Filosofia unificarii europene (EFES, 2005), 
Reconstructia pragmatica a filosofiei 
(Poli­rom, 1998), Rationalitate, comunicare, argumentare
(Dacia, 1991).

A publicat, de asemenea, volume ce cuprind analize si proiecte de re­forma legate de misiunile publice
pe care le-a îndeplinit, precum Iesirea din trecut (Alma Mater, 2002), Anii reformei. 1997-2000
(Presa Universitara Clujeana, 2007), Profilul si reforma universitatii clujene. Discursuri rectorale
(Presa Universitara Clujeana, 2012), Dupa cincisprezece ani. Fifteen Years after (Cluj University Press,
2012), Sincronizarea culturii române. Un proiect (Tribuna, 2013), România într-o lume în schimbare
Interviuri
 realizate de Romeo Couti (Ecou Transilvan, 2013).

Profesor de filosofie contemporana si logica generala, a fost rectorul Universitatii « Babes-Bolyai »
(1993-2004 si 2008-2012), ministru al Edu­catiei Nationale în guvernele Ciorbea, Vasile, Isarescu,
ministru al Afa­ce­rilor Externe în guvernul Ponta I, presedinte al Institutului Cultural Român.

A fost ales în conducerea unor organizatii si institutii internationale (European University Association,
United Nations University din Tokyo, CEPES-UNESCO etc.) si a fost numit consultant al unor institutii
cultu­rale si universitare din China, Vatican, Germania, Ungaria, Austria.

I s-au acordat ordine de stat în Germania (« Marea Cruce de Merit »), Franta, Italia, România, Portugalia.
A primit premii internationale (printre care premiul « Herder ») în Austria, Germania, Israel.

A sustinut cursuri si seminarii, ca profesor invitat, la universitatile din Mün­chen, Viena, Montpellier
si Ierusalim.

Este laureat al premiilor nationale « Bărnuțiu » si « Brătianu ».

*

Editura Compania
Str. Tuberozelor Nr. 9, Sector 1, 011411 Bucuresti
Tel. editura : 021 223 23 28  Fax : 021 223 23 25
Departamentul difuzare Tel. : 021 223 23 37  Fax : 021 223 23 24
E-mail : editura.com
pania@gmail.ro  compania@rdslink.ro
www.compania.ro

Blog : www.compania.ro/blog

*

Anunțuri
Posted in: Ex libris, Premii