A apărut revista ”CONFESIUNI” – NR. 34 – 28 pagini – Aprilie 2016

Posted on Aprilie 15, 2016

0



Confesiuni Nr 26

Anul IV . NR. 34 – 28 pagini – Aprilie 2016 

*

Sub genericul La marginea transcendenţei,

revista din Amarul Târg (Gheorghe Grigurcu), propune un bogat

SUMAR:

Constantin TRANDAFIR / Iarăşi despre actualitatea şi actualizarea lui Caragiale / 2
Gheorghe GRIGURCU / Pagini de jurnal – ”Cînd adevărul se plictiseşte de sine” / 3
Barbu CIOCULESCU / Beatus vir ille / 4
Dumitru UNGUREANU / Biblioteca uitată. Ucigaşul ”Romanului care ucide” / 4
Nicolae COANDE / Interviu pentru Poets@Work / 5/13
Mariana FILIMON / Poezie / 6
Paul ARETZU / La marginea transcendenţei / 7
Adrian Dinu RACHIERU / Despre ”învoiala” lui Noica / 8
Petru URSACHE / Clipa Basarabiei / 9
Magda URSACHE / ”E rău, dar e bine” / 10
Viorica GLIGOR / ”Vremelnic, străveziu, brumat”/ 11
Vasile GOGEA / ANAMNESIS. Povestea celor şapte pitici din Rozavlea / 11
Ion Popescu-BRĂDICENI / Emil Paraschivoiu: Biografeme / 12
Sorana Georgescu-GORJAN / Dor de Nina… / 14
Dan CULCER / Serii și grupuri. O ședință de partid în redacția revistei «Vatra» (1986) V / 14
Flori BĂLĂNESCU / Paradigme Basarabene. Identitatea – sinteză a desfacerilor și regăsirilor, la Vintilă Horia / 15
Victor ŞTIR / Confesiuni ardelene de azi / 16
Olimpia IACOB / Traduceri. Smajil DURMIŠEVIĆ / 17
Sorin Lory BULIGA / Originea meselor brâncuşiene şi a trovanţilor din curtea                                           Casei Barbu Gănescu (I) / 18
Pavel FLORESCO / Paşi spre cifrul ”Coloanei infinite”
sau limbajul coincidenţelor revelatoare la Brâncuşi / 19
Nicolae CIOBANU / Triptic mărţişoral. Constantin Brâncuşi (sau „cum l-am cunoscut pe”) / 20
Lazăr POPESCU / Sub semnul ludicului / 21
Vlad CIOBANU / Sculptura lui Maxim Dumitraș sau despre actul fondator / 22
Doru STRÎMBULESCU / Poem / 22
Ramona TUDOR / Saramago în pragul neființei / 23-25
Mălina CONŢU / All the World’s Futures. Pavilioane naţionale la Bienala de la Veneţia. / 26-27

*

          ”13 septembrie 2007, Tg. Cărbuneşti. La telefon cu Alexandru George. Un lung monolog al d-sale, cu precădere în relaţie cu valoarea ce-o are ca prozator, consolidată, după cum ţine a sublinia, de aprecierile elogioase ce i le-a adus în ultimul timp Matei Călinescu. “Nu mă mai tipăreşte nici o editură. Cartea Românească a adoptat regula de-a nu mai scoate cărţi compuse din articole. O excepţie i s-a făcut însă lui Daniel Cristea-Enache, pompat tot timpul pînă la refuz”. Cunosc la Cluj, cutez a-i spune, cîteva edituri onorabile. “Onorabile poate pentru d-ta, a venit prompt replica, nu şi pentru mine”. Vă indispune Clujul? “Nu pot avea nimic comun cu acest oraş în care în toate editurile, în toate redacţiile, în toate sălile de curs, ba chiar în toate WC-urile a rămas umbra lui Zaciu”. Îmi stătea pe limbă să adaug că la Craiova, de pildă, a rămas în chip analog umbra lui Sorescu… Puţin mai tîrziu am convorbit, aşijderea telefonic, cu Mircea Horia Simionescu. Amabil-melancolic, se plînge de faptul că-l lasă vederea (“sufăr de-o degenerescenţă senilă a ochiului, o boală incurabilă”), îmi vorbeşte despre decesul fiicei sale, de 62 de ani, în urma unui cancer (“rodul unei relaţii de iubire pe care am avut-o în adolescenţă”), îmi dă informaţii despre Tudor Ţopa cu care, spre surprinderea mea, se întîlneşte rar (“pînă zilele trecute nu ne-am văzut aproape cincisprezece ani”), precizează că suferă de o artrită ce-l împiedică să mai umble. Îmi trec prin minte crîmpeie de trecut. Cred că, la rîndu-mi, n-am mai avut prilejul de a-l mai vedea pe Tudor Ţopa de mai bine de unsprezece ani. Ţopa a rămas pentru mine un episod feeric din fluxul zilelor fierbinţi ale anului 1990, cînd stăteam îndelung de vorbă la Bucureşti, nedîndu- ne în lături de la escapade bahice. Am petrecut o noapte întreagă cu strălucitul autor al Punţii, în locuinţa sa de lîngă Piaţa Romană. Ne aflam într-o odaie ascetică, vegheată de un singur obiect de valoare, un tablou al lui Gheorghe Petraşcu. L-am contemplat îndelung, în lumina crepusculară şi în cea aurorală, care s-au succedat în acelaşi loc, cucerit de vorbele fantasmatice ale interlocutorului, apte de-a confuziona curgerea orelor…

*

        S-a făcut observaţia că, mai recent, Diavolul nu mai apare în persoană precum, bunăoară, în ispitirile la care l-a supus pe Mîntuitor sau în raporturile cu unii pustnici, ci preferă a se travesti în oameni. A lua fizionomia noastră. A deveni banal. Să avem a face cumva cu o mimare a pogorîrii lui Isus în corporalitate umană spre a deveni teandric? Cu o îngînare iscusit blasfemică a sacrificiului isusiac?

*

         7 septembrie 2007, Tg. Jiu. În vizită la mine, Şerban Foarţă îmi mărturiseşte: ”Îmi e nespus de greu să mai trăiesc, e ca şi cum aş satisface un stagiu militar”.

(Fragmente din Gheorghe GRIGURCU / Pagini de jurnal – ”Cînd adevărul se plictiseşte de sine” /      la p. 3 cu continuare în p. 6.)

*

Citește revista în format pdf, aici:

http://centrulbrancusi.ro/revista/Confesiuni-34.pdf

*

Anunțuri