De văzut!
Și de aflat dacă ”bucuriile simple” care motivează și însoțesc cercetarea lui C. Noica asupra raportului dintre cultura de tip matematic și cea de tip istoric (geometrie – istorie) mai pot fi trăite azi, în forme de expresie noi.
*
*
Un discipol declarat al lui Brâncuși, Simion Pop, cioplește lemnul sau piatra și le șlefuiește îndelung, pînă la ”eliberarea” esenței conținută în materialul brut. Spre deosebire de Maestrul său, care medita la forma lucrărilor sale, apoi cioplea direct în material, Simion Pop pre-meditează, făcînd schițe, studii și, înainte de ”a intra” în material, modelează în lut sau ghips. Țelul e același: atingerea unei expresii și a unei stări de contemplare cît mai pure.
Incze Dănilă, afirmat și cunoscut inițial ca portretist (în principal al unor personalități din lumea literară și culturală clujeană) și peisagist („venețiene”, de pildă), propune de această dată delicate transformări geometrice liniare, în care putem recunoaște, de-formate, simboluri esențiale ale universului nostru spiritual.
Aluzia la Descartes din titlul, unificator, al expoziției, prin ”medierea” sugerată a lui C. Noica, ne avertizează asupra aceluiași dialog dintre spiritul de finețe și cel geometric.
Împreună, cei doi artiști, ce vor fi prezentați – nu mă îndoiesc, cu tandra comprehensiune și elocința unui inițiat – de scriitorul și brâncușologul Constantin Zărnescu, propun, așadar, un triplu dialog: cu modelele personale asumate, între ei înșiși dar și cu publicul.
*
Dezideriu Dudas
Aprilie 17, 2016
„…spre deosebire de Maestrul său, care medita la forma lucrărilor sale, apoi cioplea direct în material, Simion Pop pre-meditează, făcînd schițe, studii și, înainte de ”a intra” în material, modelează în lut sau ghips. Țelul e același: atingerea unei expresii și a unei stări de contemplare cît mai pure….”
Cred ca diferenta dintre Brancusi si Simion Pop, poate fi translatata intr-o „geometrie sociala” la diferenta dintre fractalism si constructalism. Dr. ing. Adrian Bejan „a rostit Evrika” ( ijn timpul unei conferinte sustinute de Ilya Prigogine in anul 1995 )…. cand si-a dat seama ca omul poate interveni, creativ, in complexitatea evolutiei…., plecand de la naturaletea fractalismului ( respectarea principiilor naturii ) si depasind-o ulterior.
Brancusi a readus lumea la esenta naturii asociindu-i insa aspiratia umana a infinitului…Pana la urma Brancusi a fost primul mare constructalist. Dar, ca Jourdain cu proza, nu stia asta ! Stia insa ca forta sa poate misca lumea ….
Aici ajungand, ne-am fi blocat. Iata ca si Simion Pop il cheama pe Noica in ajutor….Importanta chemare pentru mine….Eu cand „il chemasem pe Noica in ajutor” ( prin anul 1997, mai erau pe-acolo A.Toynbee, J.M. Bochensky…)…., citisem doar ceva vag despre fractali ( si structuri disipative, teoria catastrofelor, teoroa haosului …), mai nimic de Brancusi ( dar intuitiv ulterior „mi-am facut temele” …- dialogul cu N.Titulescu cred ca este de o valoare exceptionala atat pentru cultura cat si pentru politica viitoare a Romaniei… ), iar teoria constructala, facuta de un inginer, mi-era inaccesibila pentru ca eram cam suparat pe breasla mea atunci….De unde o lipsa de incredere endemica…
vasilegogea
Aprilie 17, 2016
@Dezideriu Dudas
Personal, nu cred că Brâncuși ”a readus lumea la esenta naturii”, dimpotrivă, a ”înălțat-o” la esența sacrului.
Acum, sigur, e bine că teoria constructală a lui Adrian Bejan începe să fie cunoscută și la noi. Dar, uzul ei pînă la abuz, pe orice subiect, riscă s-o ”vulgarizeze”, Un bun rezultat a obținut, tînărul cercetător, dr. Dorin David (din Brașov), care a ”întărit” forța ”modelului explixativ Culianu” prin apelul ”transdisciplinar” la teoria profesorului Bejan.
Revenind la Brâncuși, din perspectiva legii constructale, Brâncuși nu urmează, în confruntarea cu materia (lemnul, marmura) ”drumul care va opune cea mai mică rezistență”, ci dimpotrivă, este atras tocmai de ”rezistența” pietrei!
Dezideriu Dudas
Aprilie 17, 2016
1.Nu cred ca nu e o legatura intre natura si sacru. Unde ar mai fi Dumnezeu ?
2. Am cautat constructalism pe google…Aparea doar constructivism. A aparut doar la insistenta mea si doar in engleza, legat de numele Adrian Bejan. Cam asa-i si cu democratia….O tot cautam din ‘90 si o gasim doar in alte limbi…
3. Ref. la uzul pana la abuz, va dau dreptate. Ref. la vulgarizare, nu sunt de acord. Partial am raspuns la pct. 2.
4. Sper sa-l cunosc cat de curand pe d-nul Dorin David. Ii voi trimite inainte “cuprinderea mea”. Azi l-am adus, “in joc”, cu sprijinul lui Simion Pop, pe Constantin Noica. Sunt convins ca “sprijinul meu” nu era suficient…Prea par “specialist” pe orice subiect….Va asigur ca si aceasta e “doar o parere”, a unora…, dar nu e vina mea ca “specialistii adevarati” nu ies din paradigmele care au transformat societatea intr-un circ mediatic…., de unde perceptia mea ca “specialist in toate”, de unde “abuzul”, “vulgarul”….Daca ati observat, nu fac extensii in detalii pe nicio directie…Cum scria d-nul Tudoran odata ref. la schimbarea Romaniei, caut inca acea “masa critica”…, aici cvasi-stiintifica, prin care va trebui sa-mi gasesc calea… Deocamdata (ma) “provoc” ( Toynbee & Blaga…).
4. Nu stiu cum se impaca ideea, “ Brâncuși NU urmează, în confruntarea cu materia (lemnul, marmura) ”drumul care va opune cea mai mică rezistență”, cu ceea ce stiu din memoriile sale ca cea mai mare lupta a sa era cu ceea ce trebuia sa elimine din piatra ( ca nu cumva sa inlature tocmai ce era important…)….Deci, ce ramane, esenta, pentru el, era ceva usor…Greu, era sa inlature “bavurile”….
5. Va multumesc pentru oportunitate. Probabil ca acum si stiinta se face tot “pas cu pas”…
vasilegogea
Aprilie 18, 2016
@Dezideriu Dudas
Prea multe ”puncte”!
Totuși, cam presat de timp, cel puțin în ceea ce-l privește pe Dr.ing. Adrian bejan, iată un posibil ”început” chiar pe blogul meu: https://vasilegogea.wordpress.com/2013/10/28/14330/. Pornind de acolo, veți găsi și alte deschideri. Nu spre ”constructalism”, ci spre ”teoria constructală”.
Despre Brâncuși: se ”împacă” foarte bine! Cel mai ușor e să cauți forme gata configurate genuin, să le mai ”șlefuiești” puțin și apoi să le găsești un nume!
”Vulgarizare” nu era folosit în sens peiorativ, ci în sensul originar.
Sacrul și natura: sacrul nu e natură, ci în reprezentările conștiinței umane. Natura doar îl ”camuflează”.
Dezideriu Dudas
Aprilie 18, 2016
@ Vasile Gogea
Ref. la “teoria constructala” : teoria ca teoria…”Practic”, trebuie sa o pot aborda.
La Brancusi nu m-am inselat. M-am inselat insa la limba romana.
La sacru si natura, da, nu intelesesem in acest mod diferenta / apartenenta ( abia acum inteleg ce a vrut sa zica Jeffrey Sachs cand ne-a propus “intoarcerea spre nivelul zoo”, vizand idiocratia umana crescanda…El a inteles “sacrul” si mai primitiv decat mine….Detalii in P.S. ). Pentru interfata care ma intereseaza, institutiile, voi relua o carte de drept canonic….
P.S. : http://www.nytimes.com/2013/09/25/opinion/the-end-of-poverty-soon.html?hp&_r=0
..”Descoperirea ZOO” ….i-o datoram d-lui Andrei Plesu care in revista Dilema din 22.12.2008, in editorialul sau ” Cat de universala e universalitatea ? „, ne reproduce contextul in care J.Sachs depaseste in viteza domeniul uman si nemaiavand unde sa „aselenizeze”….incearca pe domeniul ZOO : ” Pentru salvarea vieţii pe pămînt, conştiinţa umanităţii” noastre solidare nu mai pare să fie suficientă. Umanitatea e prea diversă şi are dreptul să fie aşa. Ar trebui deci să găsim un alt concept al eventualei şi necesarei noastre acţiuni comune. Jeffrey Sachs propune să înlocuim „umanitatea” cu „specia”: pentru a ne califica pe termen lung, trebuie să realizăm unitatea speciei, adică să ne punem problema supravieţuirii la nivel zoologic. „