Vrednici reprezentanți ai literaturii septentrionului vin în Cetatea Clujului,
la ”atelierele alchimice ale cuvîntului”
patronate de Ion Mureșan,
poetul Nicolae Scheianu și prozatorul Vasile Dragomir
*
*
NICOLAE SCHEIANU (PĂUNA)
Născut la 20.09.1955, în Scheiu de Sus, Dâmbovița. Debut absolut în revista AMFITEATRU (1983). Volume publicate: Haine groase și cărți de citit , Peretele cel mai iubit , Pietre din potop (poeme), și amplele culegeri O antologie a poeziei maramureșene , O antologie a prozatorilor maramureșeni.
PIETRE DIN POTOP
De nouă ani Potopul
nu mai avea apă, cărare
şi în nisip
reptilele se zvârcoleau în ouă
nebunii, pe maluri băteau din palme,
se botezau cu nisip
eu aveam luntrea ascunsă-n răchiţi
la poalele dealului numit de bătrâni Ararat
himerele tuturor veneau în vârtejuri şi se
hlizeau la fereşti sau se jucau pe uliţi cu pruncii
cei păcătoşi şi smeriţii se târau în genunchi
dar nu era nicăieri nici îndurare nici mângâiere
şi nici scăpare
dar eu aveam azimi şi mied
şi un ochean aurit
când au fost gata norii
deja se împlinise vremea scrisă în cărţi
şi ştiam
cocoşii cântau răguşiţi în salcâmi
de vreo patruzeci de zile şi nopţi
dar nu s-au mai întors pe pământ
în ceaţa începutului
pe malul potopului acolo am stat
un bătrân nemântuit şi alungat din cetate
cu un ceaslov cu un abecedar
pe genunchi
plutind precum o pasăre neagră pe ape
căutând ceva în adâncuri
ceva din înalturi chemând.
Pietre din Potop
Am coborât deodată cu norii
printre muri şi aluni
la apa Potopului
cu un gest – ca al apostolilor
am despicat perdeaua
de sălcii şi răchite
şi m-am prăvălit în apele lui
pe care pluteau
petale uscate de măr
şi-atâtea vremuri
în care n-am fost
cu-atâtea umbre pe care
nu le voi vedea
am putea rămâne aici
pe malurile lui între singurătăţi
ocrotitoare şi bune de leac
să-ncercăm să amăgim ziua
să aprindem focul- ţi-am zis
ia din cuib puii de mierlă
şi-adu-mi-i în palme
laolaltă cu mierea din sfârcuri
şi cu cimbrişorul sălbatic
de la răspântii
tu îţi spălai sânii şi cântai
un cireş în pârgă plutea parcă-n zări
eu culegeam pietre din Potop
rostogolirea lor pe prundiş
îmi răsună şi-acum în auz
ca un morman de secunde
înghesuindu-se toate
într-o singură viaţă
- (19 Iunie 2015)
- (Preluare de pe http: http://www.ecreator.ro/poezie/84-poezii-de-nicolae-scheianu.html)
***
VASILE DRAGOMIR
Născut în 06.09.1954 la Copalnic Mănăștur, Maramureș. Debut absolut în revista TRIBUNA (1979). Volume publicate: Hulpoiul de presă (publicistică), Ceara și evlavia națiunii , Zeghea şi petecul şi Schimbînd alcătuirea de fum (romane).
UN AUTOPORTRET… ”SECRET”
”Era un om tare bun dar avea un defect.
Ar fi ajuns mare, șef de echipă sau chiar maistru, cea mai veche poză de la panoul fruntașilor era a lui, arsă de soare nici nu se mai cunoștea decît perforatorul… !
Nici mîncău nu era, acolo o legumă, două, un… conservă în sos tomat, o… mere, pere, prune, piersici, îți arată omul ce mănîncă, ciuperci…
Numai cu defectul…
Nu știa să-și poarte pălăria, că da banii pe tot felul de prostii…
Acum e băiat de sută, mănîncă un kilogram de parizer, bea o șampanie, se învelește cu trei pături, că de aia lucrează… ”
(Text inedit, propria manu descripsit, în Carnetul albastru, ultimul din cele trei ”secrete” ale ”Obiectivului OȘANU”, la Brașov, în 15 noiembrie 1988, DEDICATUS MEI, V.G.)
*
Fotografii ”împrumutate” de pe:
https://tabaradearte.wordpress.com/2011/09/14/editia-din-2008-activitati-si-invitati/
*
*
De la stînga la dreapta: Nicolae Scheianu, Ion Mureșan, Vasile Dragomir
Foto: Zorin Diaconescu
*
Ştefan Doru Dăncuş
aprilie 18, 2016
Excelente prezenţe!
noradamian
aprilie 18, 2016
Plăcută întâlnire! Profit de anunț (cu părerea de rău că nu pot fi acolo) ca să-i transmit domnului Vasile Dragomir un cald salut prietenesc.