…Nu sunt cele care au fost înscrise pe ”diplome”. Ci acelea care au rămas doar în memoria mea și în niște tăieturi îngălbenite de timp din două reviste… Una din Transilvania, a doua din Argeș. Și, încă, poate, absorbite de istoria ce s-a consumat după acordarea lor…
*
Primul, acordat de revista studențească Napoca universitară, în perioada în care era, practic, condusă de regretatul critic Radu Săplăcan (student încă, și el), în 1978, s-a limitat la publicarea listei premianților în revistă. Nici o festivitate, nici o diplomă, nici un ban! Ce-i drept, nici premianții nu erau încă decît ”promisiuni”, fără volume, fără ”glorie” dar, mai toți cu ”povești” personale și cîteva texte publicate prin reviste, mai ales de provincie (în cazul meu Napoca universitară, Echinox, Tribuna, Vatra). Deși, erau printre ei și bucureșteni!
*
Al doilea, acordat, după 13 ani, de revista ”de avangardă culturală” Calende, de la Pitești, condusă de poetul și ”dezvoltatorul” în piața cărții, devenit ”de succes” în anii următori, Călin Vlasie, a fost sponsorizat de o firmă privată locală (lucru rar la acea vreme), care a dat banii (acum, autorii erau ”celebri”, aveau cărți și ”biografii” publice!), dar nu și diplomele, Corona. O festivitate a avut loc la Pitești, dar cel mai important și memorabil a fost faptul că am avut posibilitatea să vizităm Vila Florica, a familiei Brătianu. Ba chiar, aproape incredibil, să dormim și să respirăm o noapte în acel spațiu în care trăise ”vizirul” Ion Brătianu și o mare parte din ”dinastia” lui.
*
Motivele mai profunde, cele care le-au dat în timp adevărata valoare și importanță acestor premii, rămase consemnate doar în niște pagini îngălbenite de reviste de negăsit azi, poate doar în colecții particulare, sunt, însă, coerența și estetică și morală a criteriilor care i-a selectat pe ”fericiții” laureați. Prima oară (firesc, în 1978) ”doar” din toată țara, nu numai din Cluj, și a doua oară (aproape firesc, în 1991), și din Europa, nu numai din România!
Orice comentariu în plus e de prisos azi. Ori aducător de… pagube!
”Fum”, ar spune un bun prieten al meu, mare prozator și ”cruciat” al memoriei…
*
LIS
Aprilie 26, 2016
Superbe premii, de invidiat, ele vor străluci în biobibliografia ta. Din păcate, totul s-a relativizat între timp, premiile nu mai contează decât dacă au în spatele lor un scandal, posteritatea nu-și va mai aminti de nimic.
vasilegogea
Aprilie 27, 2016
@LIS
Premiile literare au valoare (chiar fără ”diplome” și bani), avea dreptate Cioran, doar în tinerețe! După aceea, capătă… ”prestigiu” (cu atît mai mare, cu cît cecul anexat e mai consistent)!
Ştefan Doru Dăncuş
Aprilie 26, 2016
Pe vremuri, premiile contau în cariera unui literat. Acum?
vasilegogea
Aprilie 27, 2016
@Ștefan Doru Dăncuș
Premiile au contat, contează și vor conta mereu. Cît și în ce fel, asta depinde de mulți ”factori” (uneori chiar și… poștali!).
Dan Gulea
Aprilie 26, 2016
frumoase amintiri!
vasilegogea
Aprilie 27, 2016
@Dan Gulea
”Frumoase”, dar nu cu prea multă nostalgie! Partea nevăzută ”a Lunii” s-ar putea să nu fie chiar atît de… ”romantică”!
podaru
Aprilie 26, 2016
Boierul, tot boier! Felicitari, boier Gogea!
vasilegogea
Aprilie 27, 2016
@podaru
”a si domn i-o întîmplare
a si om îi lucru mare” !
Mulțam, Aurel!
magda ursache
Aprilie 27, 2016
Ma bucur ca mi-ati amintit acest distih,comentat de Petru in Seria Etno.Nici el nu credea in premii de conjunctura.magda u.