Conferințele Centrului de Filosofie Aplicată al UBB: cu artiștii la… psihanalist! Pe cînd și cu politicienii?

Posted on Mai 19, 2016

2



baner_site

Sublimatio Operum­ ­- O perspectivă psihanalitică asupra dinamicii stilistice în artă, se întitulează prezentarea Prof. Univ. Dr. Pavel PUŞCAŞ de la Academia de Muzică „Georghe Dima” din Cluj, pe marginea căreia se vor desfăşura discuţiile la ÎNTÂLNIREA din miercuri 25 MAI 2016, la ora 18,oo !!!, a Atelierului MULTIDISCIPLINAR ŞI INTERUNIVERSITAR de Filosofie şi Antropologie Medicală, în clădirea Clinicii „Medicala II”, str. Clinicilor nr. 2-4, la Etajul II, Sala Bibliotecii.

 Cum se ştie, Atelierul este un CENTRU DE EXCELENŢĂ acreditat în sânul Centrului de Filosofie Aplicată de la Facultatea de Filosofie a UBB şi se desfăşoară sub egida Universităţii de  Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, în colaborare cu Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, fiind un cadru informal de discuţii multi- şi transdiciplinare, focalizate pe chestiuni considerate ca aparţinând medicinii, dar care se află de fapt la confluenţa diferitelor specialităţi ce studiază omul (filosofia, psihologia, sociologia, antropologia, istoria, dreptul, teologia, literatura etc.). Şi care sunt rareori – sau cu prea multă precauţie – abordate în acest fel.

*

mai_2016_puscas

*

Schiţa prezentării Atelierului din 25 mai 2016

Sublimatio Operum
O perspectivă psihanalitică asupra dinamicii stilistice în artă
Profesor Universitar Dr. Pavel PUŞCAŞ,
Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj

Motto : […] une société s’autoproduit sans cesse parce qu’elle s’autodétruit sans cesse.
[Edgar Morin: Le paradigme perdu, p. 50, Points n°109]

Una dintre cele mai fascinante probleme ale stilisticii este însăşi, dinamica, evoluţia şi schimbarea stilurilor. Ca paradigmă a limbajului şi formelor practicate stilul apare ca o permanenţă în transformarea diacronică, fiind în acelaşi timp într-o tot atât de permanentă, imprevizibilă şi imprescriptibilă schimbare. Care sunt vectorii ce împing irepresibil la evoluţie, de unde provin, ce structură şi ce energii pun în mişcare sunt tot atâtea aspecte problematice la care stilistica trebuie să răspundă.

 .
Există în fiecare stil concentrări ale limbajului (morfologice, sintactice, formale) ce devin prin asumarea lor „stileme”. Acolo unde există stileme există Stil. Ele nu sunt întotdeauna explicite ori conştientizate, ci funcţionează şi subliminal în mentalităţile şi valorile epocii, grupurilor, spaţiilor culturale. O primă separare esenţială pe care o operăm este de aceea distincţia între codurile stilistice explicite şi cele implicite.
 .
O a doua perspectivă necesară este cea semiotică ce defineşte codurile stilistice de la nivelul energiei informaţionale, apoi ca structuri operaţionale sintactice, şi în sfârşit ca limbaj funcţional cu valenţe semantice. Deşi există preocupări şi studii serioase în domeniu, încă nu avem abordări dinamice asupra celor mai interesante momente (perioade) stilistice. Anume ce se întâmplă între stiluri, în tronsoanele istorice de maximă efervescenţă a schimbării.
 .
În sfârşit, (dar într-o perspectivă dinamică şi deschisă) se impune perspectiva psihanalitică asupra societăţii însăşi ce generează o anumită artă, un anumit stil. Insă nu „societatea” generează un stil ci doar acei indivizi cu dotări necesare, cu aprehensiuni specifice şi de maximă sensibilitate la evenimentele catastrofice: artiştii. Iată de ce în studiile lui Freud, Jung, Adler, Lacan etc. arta a fost o preocupare permanentă. Mai mult încă, dinamica stilistică e intim legată de evenimentele majore, de catastrofele umane şi se manifestă atunci cu o energie explozivă, irepresibiă, major creativă. Între Cassandra şi Tiresias artistul găseşte răspunsuri şi soluţii la marile probleme umane prin opere adeseori deconcertante, dar geniale.
*
Toate informaţiile aferente se găsesc la adresa: www.afsam.eu
*
Anunțuri
Posted in: Ipote(nu)ze