A murit poporul român?

Posted on Iunie 4, 2016

14



Citesc stupefiat în ediția electronică a Ziarului Financiar, din 3 iunie a.c., acest titlu:

A murit Ioan Dan Niculescu, omul care l-a făcut pe Iohannis preşedinte (!!!)

(http://www.zf.ro/eveniment/a-murit-ioan-dan-niculescu-omul-care-l-a-facut-pe-iohannis-presedinte-15422191)

Și, primul gînd care îmi vine în minte este unul interogativ: a murit, cumva, poporul român? De cînd un cetățean, fie el și Ioan Dan Niculescu, ”unul dintre coordonatorii campaniei online a preşedintelui Klaus Iohannis la alegerile prezidenţiale din 2014”, se substituie prerogativelor inalienabile ale poporului român? Chiar și postum – Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace după asemenea muncă! – ?

Pentru că, iată ce scrie în Constituția României :

Art. 2 – Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Apoi îmi spun, obosit deja să tot reacționez la toate prostiile care defilează ”pe covor roșu” prin media românești, că e inutil să dezbatem (și să ne zbatem) despre (și în) ”chingile de mătase” ale limbajului corect politic, să apărăm memoria corectă de atacurile amneziei programate, să stopăm demolarea accelerată a marilor repere morale ale istoriei noastre, să nu mai permitem o a doua execuție, morală, a elitelor românești care au fost ostracizate și executate, ori chiar asasinate fizic, deja, de regimul  declarat oficial ”ilegitim și criminal”, cîtă vreme nu avem, de douăzeci și cinci de ani un limbaj jurnalistic corect (nici măcar gramatical!). Dar, logica semantică a nefericitei sintaxe din titlul citat comunică, totuși, în subtext, un posibil, teribil adevăr: anume că nu campaniile electorale și alegerile libere, (ca pretutindeni în lume, în democrațiile consolidate), conduc la instalarea unui președinte, ci companiile electorale (”Ioan Dan Niculescu a absolvit Facultatea de Drept la Iaşi în 2002, dar nu a profesat ca avocat, ci a intrat în publicitate ca freelancer. În 2004 şi-a deschis deschis propria agenţie de creaţie.”) Companii care pot fi, în ultimă instanță, într-o ”economie” politică ”de piață liberă”,  cu capital de stat, privat, național, internațional sau supranațional! Dacă tot e vorba de un Ziar Financiar, de ce nu scrie (așa cum fac ”colegii” lor americani) despre ”omul” sau ”oamenii” care au finanțat campania electorală a președintelui?

Nu știu dacă, nu cumva, mai ales după anul 2000, media nu au produs mai mult rău României și românilor decît toate guvernările, centrale și locale, luate la un loc? Pentru că prostia e mai toxică decît hoția și minciuna, luate la un loc! Hoția este, pînă la urmă, condamnată, iar minciuna – deconspirată. Doar prostia rămîne inexpugnabilă! Galonată cu diplome de toate gradele academice, obținute dubios sau chiar fraudulos, prostia se instalează, invadează spațiul discernămîntului. Media devin experte, se substituie instituțiilor, răstoarnă ordinea axiologică a societății, dizolvă, ca un acid sulfuric superconcentrat, bronzul modelelor de urmat. Induc în conștiința colectivă nevoia unei tehnocrații, care nefiind expresia voinței suverane a poporului, se transformă rapid într-o tehnocratură. Drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sunt birocratizate pînă la asfixiere. Și, în acest proces de degradare a substanței democrației, toate media, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt vinovate. Cele de massă, pentru că au făcut binele rău, iar cele pentru elite, pentru că au făcut răul bine.  În acest timp au absolvit (și continuă să absolve) mii de studenți la zeci de facultăți de jurnalism și/sau comunicare, apărute ca ciupercile după ploaie! Se vede, însă, că ”ciupercile” astea sunt ”otrăvitoare”! Iar „ploile”, vorba regretatului meu prieten Alexandru Vlad, „amare”!

În aceste zile Prof. Dr. Andrei Pleșu,  numit de curând și Președinte al Forumului Româno-German din București, înființat la începutul acestui an, conferențiază despre educație și libertate la  întâlnirea de anul acesta a sașilor de la Dinkelsbühl (Germania).  Unde, la rugămintea auditoriului, a comentat astfel inscripția așezată pe frontonul Școlii germane din Sebeș-Mühlbach: ”Bildung ist Freihait” (Educația înseamnă libertate), încă din anul 1865:

,,Libertatea este cel mai complicat concept în toate religiile și toate filosofiile. Lucrurile au început prost, conform Vechiului Testament, din cauza unui exces de libertate. Dumnezeu vrea ca creatura lui să fie liberă, Dumnezeu vrea firește ca creatura lui să fie perfectă și printre notele perfecțiunii e libertatea. Dar ca să te simți liber, trebuie să ai de ales. Și dacă e să ai de ales, poți să alegi greșit. Dintr-o proastă înțelegere a conceptului de libertate, decurg o mulțime de riscuri. Libertatea e un dar, dar poate fi și o capcană. Și trebuie să ai mult discernământ și multă răbdare. Noi trăim asta și social în țările postcomuniste: am pus mâna pe libertate. Ei, ne creează foarte multe probleme felul oamenilor de a înțelege această achiziție. Care a devenit un fel de anything goes. (Conf. site-ul Poveşti săseşti )

         Am pus mîna pe libertate, asta e sigur, cel puțin pentru o clipă, dar n-am mai pus mîna pe carte!  Dar, și ohne  Gedächtnis, keine Freihait este valabil! Catastrofal e că nici măcar  cartea fundamentală a întregii vieți sociale a țării nu ne-o amintim: Constituția! Am înlocuit alfabetizarea civică cu almanehizarea politicianistă. Ori, asta it doesn’t work anymore! Pentru că,  și dacă – evident – poporul nu moare din atîta lucru (”un fleac! m-au ciuruit!”), cetățeanul  cu siguranță nu se simte prea bine, ba chiar e pe cale de… dispariție!

         Iar fără cetățeni, nu există republică, și fără republică…

*

Anunțuri