O ”compunere” de ”paralele inegale” cu Gheorghe Crăciun. 1985 -1995

Posted on Iunie 11, 2016

11



         Fotografia de mai jos mi-a fost trimisă de Zorin (Diaconescu), însoțită de textul:  ”Circulă de ceva vreme pe FB”. Privind-o acum atent (nu știu dacă o am și eu, pe undeva, prin ”arhivă”), deduc următoarele: ne aflam, eu cu George (Crăciun) și fetele noastre, Oana și Teodora, în Parcul ”Tractorul” (situat în ”spatele” gării din Brașov, între calea ferată și Uzina cu același nume), probabil într-un început de primăvară (mai degrabă, sfîrșit de iarnă), prin anii ’85-’86. Cu siguranță, o zi de duminică. Toată săptămîna, George făcea naveta la o școală generală din Tohanu Vechi (Zărnești), iar eu lucram ca dispecer de producție (”director de noapte”) la ”Nivea”. Aveam un program, neîntrerupt de nici un fel sărbători (mai mult ori mai puțin ”legale”), de ”24 cu 48”. Amîndoi lipseam, deci, un timp compact consistent, de acasă. Dar, ne întîlneam uneori, cînd se întîmpla să fiu și eu liber, duminica. Fotografia cred că a făcut-o Teodora (e, dacă nu mă înșel, mai mare cu vreo doi ani ca Oana, de aceea lipsește din cadru). George lua mereu aparatul de fotografiat cu el. Chiar și la o simplă ieșire în parc! Apoi, asemenea prietenului nostru comun, pictorul Ion Dumitriu care picta în atelier după fotografiile făcute  în ”plein air”, George putea să scrie pagini întregi pornind de la un detaliu, un contrast sau o perspectivă surprinse de camera foto.

         Ceea ce mi se pare acum emoționant e, nu tristețea aparentă de pe chipurile noastre, ci oboseala pe care o trădează. O oboseală apăsătoare, continuă, fără timpi de odihnă… O purtam cu noi ca pe un semn al condiției noastre de ”navetatori” (folosesc termenul creat de recent înălțatul la cer, prieten, Mihai Dragolea)…

FB_IMG_1465548304704

*

        Documentul următor, inedit, reprodus după manuscris, fixat pe jumătatea de jos a unei foi cu antetul ASPRO (foi care se terminau, toate, cu o amprentă digitală și cu logo-ul asociației: ”lăsăm peste tot o amprentă”), este mai recent. Cu vreo zece ani. Editura Paralela 45, tocmai începuse lansarea antologiilor ’80. Proză, poezie, texte critice… Era în pregătire și o serie de publistică. Cine își mai amintește presa cotidiană și săptămînală din România primilor ani după Revoluție, știe că publicistica cea mai vie, mai expresivă, mai liberă, mai inteligentă, mai polemică, mai angajată în dezbateri de proiecte imediate și idei de perspectivă, mai interbelică dar și mai europeană – era semnată de optzeciști. George și Călin (Vlasie) consideraseră atunci, că noua serie ar putea debuta cu un volum gogist. Drept pentru care, George a și scris un text de prezentare, pentru coperta IV a cărții. Din motive care țin de socotelile (contabile, ale editurii) și ”pripeala soroacelor” (impusă de birocrația instituțiilor culturale ale timpului care începuseră, timid, să finanțeze de la buget și anumite programe editoriale private), volumul meu, Exerciții de tragere cu pușca de soc, nu a părut decît în 1998. Dar, textul scris de George a  rămas la mine, printre alte hîrtii… Cum, în anul 1997, eu mă mutam la Cluj, nu am mai urmărit tipărirea acelui volum. Astfel că el a apărut fără textul lui George, fără multe alte, încă, texte și cu unele neajunsuri de tehnoredactare.

        Mă simt într-un fel special dator lui George cu o ediție nouă, revăzută, corectată, completată și adusă la zi,  coperta căreia să-i ofere, cu temei, textului de mai jos locul căruia i-a fost destinat. Reproducerea lui aici, poate fi considerată un angajament!

tragator

*

Anunțuri