Compoziție cu iriși sau jurnal de duminică…

Posted on Iunie 26, 2016

13



…ochiul grec din floarea latină…

*

irisi

*

       Dimineață de duminică. O zi prognozată caniculară. Lucia (”soția din dotare”, cum ar fi spus Cajvaneul), revine în casă după ce a udat florile din curte. Trece prin dreptul ușii de la camera în care eu stau în fața calculatorului: are cîțiva iriși în mînă. Simte că o privesc, de dincolo de monitorul LG care mă ”ascunde”. Îmi răspunde la o întrebare pe care nu i-o pun: ”I-am adus în casă. Soarele de mai tîrziu îi va pîrjoli. În apă, vor rezista mai mult… ”. ”Da – îi răspund -, vor orbi!”. ”De ce ești cinic?” – mă dojenește.

      Dar nu sunt cinic. Pur și simplu mi-am amintit un comentariu al lui Vasile Andru (creatorul psihoterapiei isihaste) la un volum de poezii semnat de părintele Theodor Damian, (Stihiri cu stînjenei):

      ”Stînjenei (ca să explicăm tot titlul volumului) înseamnă, la Theodor Damian un concept ordonator: este și nume, și numen. Este și floare privită cu ochii fizici; este și privirea care se face floare, se face obiectul privit, într-o continuitate de care devenim conștienți la un anumit voltaj al percepției, sau la despovărare de egoul suveran.

Stînjenel, în botanică, se zice iris.

Dar iris este și cercul ochiului, partea pigmentată dintre pupilă și cornee.

Așadar, iris este și floare și ochi (vedere, esență).

Amănunt etimologic. Iris ca stînjenel este din latină; iris ca ochi este din grecește.

(http://convorbiriliterare.dntis.ro/ANDRUsep7.html)

      Dar irișii din fotografia de mai sus sunt din grădina noastră, iar ochiul e al soției mele. Cum aș putea fi cinic!

*

Posted in: Jurnal duminical