Brașovul literar în doliu: s-a stins poetul Claudiu Mitan, un mare prieten și discipol al lui Virgil Mazilescu

Vă anunț cu nespusă durere plecarea la cele veșnice, după o grea suferință, a colegului nostru Claudiu Mitan. Înmormântarea va avea loc azi, 7 iulie, începând cu orele 13.00, la cimitirul Bisericii Sfânta Treime (vizavi de Biserica Neagră) din Brașov.

Claudiu Mitan s-a nascut pe 4 ianuarie 1946 în Prejmer, jud. Brașov. Poet. Fiul Claudiei (n. Ciumacov) și al lui Moise Mitan. Absolvent al Liceului „Andrei Şaguna”, cu studii universitare nefinalizate în biologie, Claudiu Mitan a terminat filologia la Universitatea din București. S-a orientat ulterior spre psihopedagogia specială. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov. Colaborări la publicațiile Amfiteatru, Luceafărul, Astra, Interval, Vatra, Contrafort, Braşovul literar şi artistic ş.a. Prezent în antologia lui Nicolae Stoie, Brașovul în o sută de poezii, Editura Pastel 2007. Poeme traduse în limba germană. A debutat în 1966 în revista Amfiteatru. Debutul editorial s-a produs în 1988 cu ciclul Pe întinsele ape în volumul colectiv Prier, editat de Cartea Românească. În 1998 îi apare volumul de poezii Ştiinţa şi bucuria secretă, pentru care i s-a și decernat premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov în 1999.

OPERA: Pe întinsele ape, în volumul colectiv Prier (1988); Știința și bucuria secretă, versuri (1998); Clonarea, versuri, (1999), Să curgă această memorie, versuri (2004), Anotimp ascuns, versuri (2007), Tărâmul fragil, versuri (2011).

REFERINȚE CRITICE: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, Iași: Porțile Orientului, 2011; Gheorghe Grigurcu, Eugen Simion, Gheorghe Crăciun, Mircea Doreanu, Andrei Bodiu, Aurel Ion Brumaru, Ștefan Ioanid, Adrian Lesenciuc, Mihaela Malea Stroe, Ion Itu, Mircea Brenciu, Radu Călin Cristea, Virgil Borcan, Al. Țion, și Victor Sterom.

       

        CLAUDIU  MITAN:

 
Elegie pentru părinți

 .

Dar noi,

 

dacă ne-am născut,

 

pentru cine ne-am născut

 

când ei

 

pentru noi

 

s-au născut?

 

 .

 

Căci scris este

 

despre cei ce ne-au născut:

 

Nopțile lor grele și zilele lor grele

 

apăsau pe trupurile lor

 

și ne-au născut.

 

Deasupra lor

 

gura lumii

 

lespede era

 

și ne-au născut.

 

 .

 

Iar noi

 

cu lumina cuvintelor lor

 

ne-am învelit

 

din lumina trupurilor lor

 

ne-am hrănit.

 

Noi purtăm în trup

 

căldura cuvintelor lor.

 

Noi suntem purtătorii lor de trup,

 

suntem purtătorii lor de cuvânt.

 

 .

 

Mâna bunului Dumnezeu

 

luminează memoria mâinilor noastre

 

Tăcerea Lui dă grai

 

cuvintelor noastre

 

Din lumina întrupării Sale

 

făcut-am lumină

 

oaselor noastre

 

În lăcașul numelui Său

 

se cuibăresc numele noastre

 

căci El ne-a-nscris

 

în ceea ce ne-a fost scris.

 

 .

 

Iar noi

 

întru aceasta ne-am născut.

 

 .

 

Precum copiii noștri

 

se vor naște.

 

(din vol. Tărâmul fragil)

              Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Adrian Lesenciuc

Președinte al Filialei Brașov a U.S.R.

*

       ”Dimensiunea elegiacă se accentuează în Anotimpul ascuns, a patra carte de poeme a lui Claudiu Mitan. Poetul se întoarce, în prima secvență a cărții, Pașii copilariei, la universul primei vârste. Percepția lirică e complexă, autorul proiectând o mulțime de sensuri pe care anotimpul copilăriei le conține. A doua parte, Elegiile casei, aproximează sfărșitul. Densitatea metaforei, specifică, în mare, lirismului din primele cărți ale poetului, se convertește, în această carte, în claritate. Calitatea poeziei lui Claudiu Mitan e pusă în lumină de o conștiință poetică matură, care nu se mai iluzionează și care sugerează, în spiritul marii poezii, efemeritatea.” (Andrei Bodiu)

*

ANDREI  BODIU:

Claudiu Mitan ieșind de la Academie

.

Ca un somon din mreje a ieșit Claudiu Mitan

De la Academie.

.

Mi-a cerut un pol. I-am întins

Zece lei. ”Un pol” a zis legănat. Hârâit. ”Sînt creditorul

Tău și-al lui Virgil” i-am zis. I-am întins

Banii.

.

Mi-a spus că a murit

Poetul George Pușcariu.

”De ce?” l-am întrebat.

”De nevoie, Andrei, de nevoie. Dacă i-a trebuit!”

.

Am gâlgâit amândoi ușor până ce tusea de fumător înrăit

L-a răzbit. 

(Din volumul Firul alb)

*

Brașovul meu literar nu mai e, din ce în ce mai mult și fatal, decît fum… Acum, și Claudiu s-a mutat, discret, așa cum a trăit toată viața, alături de marele lui prieten de tinerețe, Virgil, și de prietenii noștri brașoveni George, Alexandru, Andrei, Paul, Nic, Eugen…

Pacea eternă fie cu ei!

*

Etichetat: Brasov, Claudiu Mitan, necrolog, poet

Posted in: In Memoriam