Brașovul literar în doliu: s-a stins poetul Claudiu Mitan, un mare prieten și discipol al lui Virgil Mazilescu

Posted on Iulie 7, 2016

2



Vă anunț cu nespusă durere plecarea la cele veșnice, după o grea suferință, a colegului nostru Claudiu Mitan. Înmormântarea va avea loc azi, 7 iulie, începând cu orele 13.00, la cimitirul Bisericii Sfânta Treime (vizavi de Biserica Neagră) din Brașov.

829658

luminare
Claudiu Mitan s-a nascut pe 4 ianuarie 1946 în Prejmer, jud. Brașov. Poet. Fiul Claudiei (n. Ciumacov) și al lui Moise Mitan. Absolvent al Liceului „Andrei Şaguna”, cu studii universitare nefinalizate în biologie, Claudiu Mitan a terminat filologia la Universitatea din București. S-a orientat ulterior spre psihopedagogia specială. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov. Colaborări la publicațiile Amfiteatru, Luceafărul, Astra, Interval, Vatra, Contrafort, Braşovul literar şi artistic ş.a. Prezent în antologia lui Nicolae Stoie, Brașovul în o sută de poezii, Editura Pastel 2007. Poeme traduse în limba germană. A debutat în 1966 în revista Amfiteatru. Debutul editorial s-a produs în 1988 cu ciclul Pe întinsele ape în volumul colectiv Prier, editat de Cartea Românească. În 1998 îi apare volumul de poezii Ştiinţa şi bucuria secretă, pentru care i s-a și decernat premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov în 1999.
OPERA: Pe întinsele ape, în volumul colectiv Prier (1988); Știința și bucuria secretă, versuri (1998); Clonarea, versuri, (1999), Să curgă această memorie, versuri (2004), Anotimp ascuns, versuri (2007), Tărâmul fragil, versuri (2011).
REFERINȚE CRITICE: B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, Iași: Porțile Orientului, 2011; Gheorghe Grigurcu, Eugen Simion, Gheorghe Crăciun, Mircea Doreanu, Andrei Bodiu, Aurel Ion Brumaru, Ștefan Ioanid, Adrian Lesenciuc, Mihaela Malea Stroe, Ion Itu, Mircea Brenciu, Radu Călin Cristea, Virgil Borcan, Al. Țion, și Victor Sterom.
       
        CLAUDIU  MITAN:
 
Elegie pentru părinți
 .
Dar noi,
 
dacă ne-am născut,
 
pentru cine ne-am născut
 
când ei
 
pentru noi
 
s-au născut?
 
 .
 
Căci scris este
 
despre cei ce ne-au născut:
 
Nopțile lor grele și zilele lor grele
 
apăsau pe trupurile lor
 
și ne-au născut.
 
Deasupra lor
 
gura lumii
 
lespede era
 
și ne-au născut.
 
 .
 
Iar noi
 
cu lumina cuvintelor lor
 
ne-am învelit
 
din lumina trupurilor lor
 
ne-am hrănit.
 
Noi purtăm în trup
 
căldura cuvintelor lor.
 
Noi suntem purtătorii lor de trup,
 
suntem purtătorii lor de cuvânt.
 
 .
 
Mâna bunului Dumnezeu
 
luminează memoria mâinilor noastre
 
Tăcerea Lui dă grai
 
cuvintelor noastre
 
Din lumina întrupării Sale
 
făcut-am lumină
 
oaselor noastre
 
În lăcașul numelui Său
 
se cuibăresc numele noastre
 
căci El ne-a-nscris
 
în ceea ce ne-a fost scris.
 
 .
 
Iar noi
 
întru aceasta ne-am născut.
 
 .
 
Precum copiii noștri
 
se vor naște.
 
(din vol. Tărâmul fragil)
              Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Adrian Lesenciuc
Președinte al Filialei Brașov a U.S.R.

*

       ”Dimensiunea elegiacă se accentuează în Anotimpul ascuns, a patra carte de poeme a lui Claudiu Mitan. Poetul se întoarce, în prima secvență a cărții, Pașii copilariei, la universul primei vârste. Percepția lirică e complexă, autorul proiectând o mulțime de sensuri pe care anotimpul copilăriei le conține. A doua parte, Elegiile casei, aproximează sfărșitul. Densitatea metaforei, specifică, în mare, lirismului din primele cărți ale poetului, se convertește, în această carte, în claritate. Calitatea poeziei lui Claudiu Mitan e pusă în lumină de o conștiință poetică matură, care nu se mai iluzionează și care sugerează, în spiritul marii poezii, efemeritatea.” (Andrei Bodiu)

*

ANDREI  BODIU:

Claudiu Mitan ieșind de la Academie

.

Ca un somon din mreje a ieșit Claudiu Mitan

De la Academie.

.

Mi-a cerut un pol. I-am întins

Zece lei. ”Un pol” a zis legănat. Hârâit. ”Sînt creditorul

Tău și-al lui Virgil” i-am zis. I-am întins

Banii.

.

Mi-a spus că a murit

Poetul George Pușcariu.

”De ce?” l-am întrebat.

”De nevoie, Andrei, de nevoie. Dacă i-a trebuit!”

.

Am gâlgâit amândoi ușor până ce tusea de fumător înrăit

L-a răzbit. 

(Din volumul Firul alb)

*

Brașovul meu literar nu mai e, din ce în ce mai mult și fatal, decît fum… Acum, și Claudiu s-a mutat, discret, așa cum a trăit toată viața, alături de marele lui prieten de tinerețe, Virgil, și de prietenii noștri brașoveni George, Alexandru, Andrei, Paul, Nic, Eugen…

Pacea eternă fie cu ei!

*

Posted in: In Memoriam