Din ”Răsunetul”: o scrisoare de la Mihai Șora către Gavril Țărmure

Posted on Septembrie 8, 2016

2



rasunetul

*

Academicianul Mihai Șora, scrisoare emoţionantă către Gavril Ţărmure: Cred că nu există dar mai frumos, la centenar

 

Membru de onoare al Academiei Române, fostul primul ministru al Învățământului, filosoful Mihai Șora, împlineşte 7 noiembrie 100 de ani. În prag de centenar, a adresat o scrisoare emoţionantă managerului Gavril Ţărmure:

1409590711431667124060104622175623631410340n

“Dragi prieteni, tocmai am primit un pachet (în fapt un pachețoi) de la Bistrița, unde domnul Gavril Țărmure a pus pe picioare editura Charmides. Mulți dintre dumneavoastră cunosc, fără îndoială, această editură și binele pe care îl fac oamenii ei în spațiul românesc, de n-ar fi decât că publică poezie (începând cu aceea a bunului meu prieten Ion Mureșan).
       Cum pătrunde poezia în lume? – Iată, așa: umplând un gol pe care alte edituri (cu un capital economic robust și vizibilitate mare) nu au știut, nu au vrut sau nu au priceput că trebuie să-l umple. (Pun, în cuvântul „trebuie“, toată greutatea responsabilității intelectuale și a pasiunii pe care, în mod obișnuit, le are un editor.) Pesemne că aceasta este calea cea mai eficace: contrapunând masivității altor edituri discreția, elevația și rafinamentul cărții de poezie. Se întâmplă la Charmides, la Casa de Editură Max Blecher (vor mai fi fiind și altele, de care nu am eu știință; orice veste în acest sens este binevenită).
      Cred că nu există dar mai frumos, la centenar, decât o sută de cărți de literatură (căci sunt chiar o sută, în pachetul domnului Țărmure). Le mulțumesc și pe această cale prietenilor bistrițeni. Trag nădejde că voi ajunge cândva pe la ei, să le spun lucrurile acestea față către față. Ultima oară am fost acolo la o întâlnire cu publicul, și am rostit, alături de Luiza și de Gheorghe Iova, câteva cuvinte în clădirea restaurată a fostei sinagogi, unde se întâmplă multe fapte bune și frumoase. Atunci, în spațiul acela, a fost pronunțat, pentru întâia dată, numele poetului Fondane.
    PS: În fotografia alăturată suntem noi trei, așa cum ne-a prins, acum câțiva ani, Liviu Ioan Stoiciu. Poza este cam mititică, dar e singura pe care o avem împreună. (Oricum, mustața domnului Țărmure este de departe recognoscibilă.)”
Noi îi dorim La mulţi ani! şi să îl sărbătorim la centenar.

_____________________________

(http://www.rasunetul.ro/academicianul-mihai-sora-scrisoare-emotionanta-catre-gavril-tarmure-cred-ca-nu-exista-dar-mai-frumos)

*