Cum, în ”aritmetica” prieteniei literare, 3X2 fac… 7! Adică trei cărți, doi comentatori (Liviu Antonesei, Ioan Moldovan) și un autor (Vasile Gogea)

Posted on Septembrie 21, 2016

10



        Două mesaje conținînd afectuoase lecturi ale unora dintre cele mei recente cărți ale mele, primite aproape simultan de la Ioan Moldovan și Liviu Antonesei, de care mă leagă o veche și neînfrîntă prietenie, mi-au sosit în niște circumstanțe personale care le adaugă o indirectă, dar benefică, funcție terapeutică. 

        În semn de tandră gratitudine, le postez aici, ca o exemplificare a specificității aparte în care se calculează ”tabla înmulțirii” în ”aritmetica” prieteniei! (V.G.)

*

Trei daruri livrești de la Vasile Gogea

portret-de-em-nicula

Cu puțină vreme înainte de a pleca în Creta, fratele Vasile mi-a cerut adresa poștală clasică. Voia să-mi trimită ceva. I-am trimis adresa și l-am rugat să aștepte întoarcerea mea. Știam că nu putea fi vorba decît de vreo carte și nu voiam să se rătăcească. Joi, am primit prin poștă pachetul. Nu era o singură carte, erau trei! Cu atît mai mult m-am bucurat că am avut inspirația să-l rog să amîne expediția. Trei, Doamne!, și toate trei… Cei mai mulți dintre noi îl cunoaștem pe Vasile ca proprietarul celui mai bun blog cultural românesc, unii dintre noi și ca pe un excelent prozator. Fiind prieteni de cursă lungă, desigur eu mai știu și scrierile sale filosofice, eseurile, de-o pildă cele în care scoate mărunt untul din Caragiale, dar știu și poeziile sale și eforturile sale de îngrijitor de ediții. Îmi este drag fratele Vasile în tot ce scrie, în tot ce face și am fost bucuros să mă întîlnesc în aceste zile cu cîteva din ipostazele sale… În prima fotografie este un portret de regretatul Emilian Nicula, un alt prieten al lui VG.

coperta-pitu1

Prima dintre cărți, apărută spre sfîrșitul anului trecut la editura Charmides Luca PițuFărîmele meteoritului din Cajvana înregistrate la observatorul cyberspațial GOGEA`S BLOG – IN MEMORIAM – nu este o carte scrisă de Vasile Gogea, ci una muncită de el, un excepțional exercițiu de prietenie dus, desăvîrșit, pînă la capăt. Aici, V.G. adună comentariile lui Luca Pițu provocate de postările pe gogea`s blog vreme de trei ani și jumătate, între 26 ianuarie 2012 și 14 iunie 2015, adică pînă în ultima zi a vieții sale. Îngrijitorul ediției le tipărește în ordinea inversă a postării, ceea ce permite un fel de arheologie a spiritului lui LP. Spectacolul oferit de inteligența combinatorie a Magistrului din Cajvana, de uriașa sa cultură, nu este mai mic aici decît în cărțile sale propriu-zise. Mintea lui Luca, provocată de postările de pe blog, adesea de comentariile celorlați participanți la dezbateri, este cuprinsă de cunoscuta frenezie, memoria sa este la fel de activă și în aceste cioburi strălucinde. Colecția de nestemate este îmbrățișată confratern de prefețele lui Bedros Horansangian și Șerban Foarță – ultima în versuri – și de postfețele lui Dorin Tudoran și Vasile Gogea. Să amintesc ultima postare a lui LP, scrisă cu cîteva ore înaintea plecării sale: „Eu m-am retras la țară pînă către toamnă, nemuritor în păpușoi, rupt de lume…|Duminică 14 iunie, ora 10, 15…LP”. Minunat gest, frate Vasile, Domnul să te aibă în marea grijă a Sa…

timbre-literare-cop-1

Timbre literare fără… TVA (Editura Grinta, 2016) reunește 40 de prefețe, postfețe și alte feluri de cuvinte însoțitoare la cărțile altora. Cartea este, prin urmare, tot un fel de exercițiu de prietenie, că nimeni nu se apucă să scrie asemenea texte la cărți care nu-i plac, despre autori pe care îi detest sau îi sînt indiferenți. Sînt comentarii simpatetice la autori foarte cunoscuți, dar și la tineri aflați la început de drum, dar în cărțile cărora fratele Vasile a citit semnul talentului. Cei mai mulți dintre autorii cunoscuți sînt prieteni comuni, sau măcar autori pe care îi prețuim la fel de mult: Luca Pițu, Dorin Tudoran, Radu Țuculescu, regretatul Alexandru Vlad, Marius Oprea, Radu Ulmeanu, Dorin David, Andrei Zanca, Flavius Lucăcel etc. Ca autor și eu de asemenea texte însoțitoare, știu că, dacă nu este vorba despre ediții, sau despre clasici, nu pot fi foarte lungi. Din acest motiv, autorul respectivelor texte trebuie să reușească să spună esențialul în foarte puțin spațiu. Este ceea ce lui Vasile îi iese de fiecare dată și, mă tem, uneori, mă încearcă invidia! Una prietenească, de bună seamă…

supracoperta-gogea-gramatematica

Din gramaTEMAtica – Editura Școala Ardeleană – este cel de-al patrulea volum de poezii pe care ni-l dăruiște VG. Cum a debutat tîrziu în poezie, în 1998, cu Propoieziții, autorul și-a defintivat formula de la bun început. Cred că cel mai bine au surprins secretele acestei poezii un exceptional critic de poezie, Gheorghe Grigurcu, și un poet la fel de excepțional, dar care împărtășește o formula complet diferită, Ion Mureșan. O poezie minimalistă aș spune, a interiorității, difuză și precisă în același timp, o poezie memorabilă, în toate sensurile acestui cuvînt. Și cu o discretă dimensiune morală, pe linia est-eticii despre care vorbea Monica Lovinescu în anii optzeci. Să citez un pasaj din Împărțiri: „Cînd împarți/ ceva/ (mai ales inima)/ cu altcineva,/ fă-o fără rest.// Fă-o în așa fel,/ încît,/ dacă ai pune/ totul la loc,/ inima să fie întreagă.// Dar, mai ales,/ împarte fără risipă”. Dacă mă gîndesc bine, acest îndemn e urmat în primul rind de Vasile Gogea însuși!

(Text preluat de pe @ntonesei’s blog )

*

Saloanele F
Ioan Moldovan:

VASILE GOGEA:  Din gramaTEMAtica

(CLUJ-NAPOCA : EDITURA ȘCOALA ARDELEANĂ, 2016)

În tot ce face/scrie, Vasile Gogea ajunge la aceeași răscruce care îl obligă – dar nu fără voia sa – să rămână prieten cu Platon, dar să (o) ia (pe) partea adevărului. Tot ce e-n jur – pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare, în sufletul său, ca și în trupul general al lumii de aici – îl pune pe gânduri și gândurile îl fac să judece pădurea nebună de strâmbătăți din faptele omului imediat. Poet, în fond, gen
iritabil, desigur, Gogea se enervează enorm sau se melancolizează elegiac nu atât în cauze personale, cât, mai ales, în cele privind omul-ca-om, omul căzut/decăzut în istoria atât de corect politică și incorect
morală. Tema corectitudinii morale dă motive recurente în „propoiezițiile”, „moftemele”, „anamtemele”, gramaTEMAticile”, „oftalMOFTologiile” sale – specii inventate de Gogea pentru a-și spune păsul ofensiv într-un stil de remarcabilă concentrație expresivă, de ingenioasă textualizare, de subtilă armătură ironică și de tăioasă reflecție/refracție.

Rigorile și aventurile relației gândire-verbalizare, misterele insolvabile ale paradoxurilor generate de lucrarea intelectului responsabil în plan practic și în orizont metafizic, mult-omeneștile sentimente de apartenență la un neam, un loc, o tradiție, o familie, o vârstă, înduioșarea inimii, nostalgia prieteniilor fixe, melancolia trecerii secundei omenești sunt în fel și chip ilustrate de spiritul mereu vivace al lui Gogea, unul care nu-și permite și nici nu știe să stea locului într-o odihnă de menajare și economisire a energiilor sale sufletești.

Toate aceste tușe mi-au venit spontan sub pix citind cărțile cele mai noi ale lui Gogea: Luca Pițu – Fărâmele meteoritului din Cajvana – înregistrate în observatorul cyberspațial Gogea’s Blog – In Memoriam (Charmides, 2015), Timbre literare – fără…T.V.A! (Grinta, 2016) și Din gramaTEMAtica (Școala Ardeleană, 2016). Dacă „D-sa reduce suprafața de contact cu existența pînă la minimum, aidoma unui artist oriental ce și-ar exersa meșteșugul până la subtilitatea ultimă, nec plus ultra” (cum îl prezintă Gheorghe Grigurcu într-o cronică din „România literară”), acest aspect este valabil pentru scriitura sa,
pentru că „suprafața de contact” a cugetului și a inimii sale cu cele și cei despre care scrie este de o generozitate amplă, de o căldură a participării față de care am o admirație sinceră.

_________________

Text reprodus din cel mai recent număr al revistei FAMILIA , Seria a V-a, iulie-august 2016, anul 52 (152), Nr. 7-8 (608-609). Îl puteți citi, în format pdf, cu un click dat mai jos:

familia-iulie-august-2016

*