*
Întrunit în ședință finală la Viena, în luna aprilie, juriul internațional permanent (Enikö Bollobás – Ungaria, Tomaso Kemény – Italia, Marjorie Perloff – Statele Unite ale Americii, Géza Szöcs – Ungaria, Edwin Thumboo – Singapore și Dorin Tudoran – Statele Unite ale Americii) l-a desemnat câștigător al ediției din acest an al Marelui Premiu de Poezie Janus Pannonius, în valoare de 50.000 de Euro, pe Adam Zagajewski (Polonia).
*
*
Poet, romancier, eseist și traducător, unul din liderii Generației ’68 (sau New Wave) Zagajewski este una dintre personalitățile cele mai respectate ale lumii literare de astăzi. În World Literature Today, Joachim T. Baer consideră că temele fundamentale ale poeziei lui Zagajewski sunt „noaptea, visul, istoria și timpul, infinitul și eternitatea, tăcerea și moartea.”
În anul 2004, Zagajewski a primit Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură iar în acest an a fost distins cu Griffin Poetry Prize for Longtime Recognition Award. Nominalizat în două rânduri pentru Premiul Nobel pentru Literatură, Zagajewski este și laureat al Premiului Libertății.
*
Citește mai mult despre festivitățile prilejuite de decernarea premiului,
pe blogul CERTOCRAȚIA, al lui Dorin Tudoran, aici:
*
haitchi
Octombrie 13, 2016
Reblogged this on Democraţia Banilor.
mircea
Octombrie 16, 2016
Premiile in poezie, cu putine exceptii, sunt un fel de a militariza un autor. Ma refer la cele care au o anumita notorietate, fireste. In ultima vreme au din ce in ce mai putina legatura cu valoarea intrinseca sau cu modele. Dar ma puteti contrazice afisand cateva poezii ale autorului care sa provoace, incite, stimuleze.
vasilegogea
Octombrie 17, 2016
@mircea
Iată un ”autoportret” al poetului găsit fără prea multă ”trudă” pe net:
Between the computer, a pencil, and a typewriter
half my day passes. One day it will be half a century.
I live in strange cities and sometimes talk
with strangers about matters strange to me.
I listen to music a lot: Bach, Mahler, Chopin, Shostakovitch.
I see three elements in music: weakness, power, and pain.
The fourth has no name.
I read poets, living and dead, who teach me
tenacity, faith, and pride. I try to understand
the great philosophers–but usually catch just
scraps of their precious thoughts.
I like to take long walks on Paris streets
and watch my fellow creatures, quickened by envy,
anger, desire; to trace a silver coin
passing from hand to hand as it slowly
loses its round shape (the emperor’s profile is erased).
Beside me trees expressing nothing
but a green, indifferent perfection.
Black birds pace the fields,
waiting patiently like Spanish widows.
I’m no longer young, but someone else is always older.
I like deep sleep, when I cease to exist,
and fast bike rides on country roads when poplars and houses
dissolve like cumuli on sunny days.
Sometimes in museums the paintings speak to me
and irony suddenly vanishes.
I love gazing at my wife’s face.
Every Sunday I call my father.
Every other week I meet with friends,
thus proving my fidelity.
My country freed itself from one evil. I wish
another liberation would follow.
Could I help in this? I don’t know.
I’m truly not a child of the ocean,
as Antonio Machado wrote about himself,
but a child of air, mint and cello
and not all the ways of the high world
cross paths with the life that–so far–
belongs to me.
(http://www.poezie.ro/index.php/author/0032864/Adam%20Zagajewski)
mircea
Octombrie 17, 2016
Stiu sa-mi citesc in limba calfelor, dar ma interesa traducerea in limba lui Eminescu.