Poezie cu Rodica Marian și Emilia Moldovan Poenaru
*
*
RODICA MARIAN
.
.
.
.
.
*
BIBLIOTECA DIN ALEXANDRIA
Încă mă-ntreb ce înseamnă îndelunga răbdare
şi cum, fără să vreau, am ajuns s-o ghicesc,
apoi s-o stăpânesc, în toată puterea ei,
după ce-am epuizat toate formele paşnice de revoltă,
nu fiindcă mereu m-aş fi supus fără crâcnire,
ori că furia şi vâlvătaia ei nu mi mi-au încercat inima
cea mereu prea înrămurită în înţelegere,
dar numai plânsul împăcat ajunge să-şi facă rădăcini
în infernul dinăuntru al vieţii mele zilnice,
în infernul dinafara mea, de pretutindeni dinafara mea,
numai eu singură cu îndelunga mea răbdare,
dobândită involuntar, prin voia sorţii
a acelei sorţi care-a făcut să ardă biblioteca din Alexandria
şi pe locul ei să mai rămână doar statuia lui Ptolomeu II,
stingheră în circulaţia infernală a străzii,
înecată în dosul unor pereţi prea înalţi,
cu uriaşe litere din toate alfabetele lumii.
*
EMILIA MOLDOVAN POENARU
.
.
.
.
.
.
.
*
“Pe mine, mie, redă-mă’’
Ochii tăi din oglindă, fără dioptrii
și urdori te știu pe de rost: un fugar
de la masa îmbelșugată a vieții,
cu oase împuținate și pielea străvezie,
cu vise cărate în spinare
ca o legătură de surcele de foc.
Ochii tăi din luciul tremurător
te cheamă înapoi, străin fugar,
destul ai bîntuit până acum
printre rafturi de epistole disperate
și tomuri despre nemurire.
E vremea să-ți pleci fruntea albită
pe pragul sinelui rănit și să-ți îngădui
a sorbi din potirul vechi
vinul sîngeriu al regăsirii.
*
Posted on Octombrie 18, 2016
0