Două ”geometrii sacre” au alimentat neîncetat extraordinara forță morală a Doamnei Doina Cornea, ființă de o aparentă și neverosimilă fragilitate fizică, în confruntarea brutală cu molohul comunist: credința în Dumnezeu și în misterul Sfintei Treimi și loialitatea fără fisură a celor trei membri ai familiei sale: soțul – av. Leontin-Cornel Iuhas, fiul – Leontin (Tin-Tin) Iuhas și fiica – Ariadna Iuhas-Combes. Unul dintre aceste triunghiuri perfecte ale rezistenței sale a pierdut o ”latură”. O veste siderantă vine din Franța: Ariadna a încetat din viață, în mod neșteptat și prematur, în urma unor complicații cardiace.
Cu ocazia unei burse de o lună la Grenoble (pe care o primise, în 1976, ca studentă a Facultății de filologie a UBB, alături de alți 29 de colegi), ea ales să rămînă în Franța. Aproape simultan și solidar cu acțiunile mamei sale în țară, se alătură exilului militant românesc de la Paris și devine un membru activ al inițiativei Opération Villages Roumains, al Ligii pentru apărarea drepturilor omului în România sau – după Brașov 15 noiembrie 1987 – al organizării Zilei Internaționale de Solidaritate cu România.
Asemenea mamei sale, care și-a însoțit gestul de revoltă cu actul cultural și a tradus din limba franceză un impresionant volum de ”Fragmente postume” din cele lăsate de Mns. Vladimir Ghika, Ariadna va traduce în limba franceză ”Șapte maladii ale spiritului” de C. Noica. Dar, va contribui și la apariția în Franța a cărții de dialoguri ”LIBERTE?, Entretiens avec Michel Combes” precum și la apariția în România a unui volum memorialistic, realizat în trialog cu fratele său și mama sa, ”DOINA CORNEA. Jurnal. Ultimele caiete” .
Nu pot să nu mă gîndesc terifiat în aceste clipe la Doamna Doina Cornea, la Tin-Tin, la nepoții rămași fără mamă, la cît de mare trebuie să fie decalajul dintre satisfacția militantei anticomuniste care a supraviețuit prăbușirii acelui regim criminal și durerea incomensurabilă a mamei care își înmormîntează fiica!
Transcriu, spre mîngîiere și întărire, acest gînd-rugăciune al celui pe care atît l-a iubit și venerat, Fericitul Vladimir Ghika:
”Doamne Dumnezeule, ajută-mă în suferința mea
și ocrotește-o pe aceea pe care atât de mult am iubit-o.”
*
Ariadna Iuhas-Combes
primind, în numele mamei ei, distincția Doctor Honoris Causa a Universității Libere din Bruxelles
17 noiembrie 1989
*
(Trista știre am găsit-o confirmată, cu ajutorul bunului meu, și al familiei doamnei Cornea, prieten Cătălin Bia, doar într-un anunț din presa franceză:
http://carnet.charentelibre.fr/deces/ariadna-combes/48431857 )
*
Gogea's Blog 
Liviu Antonesei
noiembrie 11, 2016
Dumnezeule, ce zi! RIP Ariadna! Condoleanțe familiei îndoliate… Multă putere, Doamnă Cornea!
Catalin Bia
noiembrie 11, 2016
Omagiu din partea brașovenilor susținuți în 1987 de Ariadna. Dumnezeu să o așeze în odihna Sa iar peste familie, cu mari și mici să trimită managierea Sa .
vasilegogea
noiembrie 11, 2016
Da, în primul rînd brașovenii, dar și restul românilor îi datorează mult Ariadnei!
Veșnică recunoștință!
Dana (Mara)
noiembrie 11, 2016
Dumnezeu s-o odihneasca!
Dana Prelipceanu
noiembrie 11, 2016
Dormi in pace,draga Ada! Dumnezeu sa te odihneasca in Lumina Sa! Sincere condoleante,draga Doina,Julie,Alexandru,Toma, Tin-tin, Liana,Vlad si Radu.Dumnezeu sa va mangaie in aceasta mare durere.
SUTA M
noiembrie 12, 2016
DUMNEZEU S-A ODIHNEASCA IN PACE SI LUMINA!
Anca Marin Butnarescu
noiembrie 12, 2016
Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
dezideriududas
noiembrie 13, 2016
Am avut doua convorbiri telefonice cu d-na Doina Cornea. Primisem numarul ei de telefon de la d-nul Vasile Paraschiv, al caruia, printr-un « lant al slabiciunilor » datatoare de speranta ( plecat de la Paul Goma, dupa ce trecusem de faza nationala… ), il primisem de la Victor Roncea, dupa ce m-am intalnit odata cu el in Bucuresti, desi initial imi spusese ca nu se poate in acea zi ca are o intalnire importanta ( exact la ora la care-i propuneam eu !!! ). Necunoscandu-ma, nu stia ca e vorba de mine…Sper ca acest fir sa fie argumentul prin care d-nul Andrei Marga sa accepte participarea la evenimentul organizat de mine in 28 ianuarie la 2016 la Constanta, « ROMANIA, STAREA NOASTRA DE VEGHE ». D-na Doina Cornea ar trebui sa impuna tuturor, tocmai pentru ca « baba nebuna de la Cluj » n-a putut fi infranta de tonele de dejectii aruncate din ventilatoarele, « de vara », ale culturii romane. Cum, pana-n iarna, niciodata nu era timp sa fie curatate ( se pierdea timp cu coada la cantina, la bilete la aeroport, « indulgente »….), si ventilatoarele de iarna, desi dejectiile erau inlocuite de balsamuri patriotice, combinatia ramanea letala…
Dupa primul telefon, o convorbire incredibil de normala pentru mine, am considerat ca nu era cazul sa mai insist. Vorbisem cca. 15 minute intr-o civilitate si o detensionare pe care nu le credeam posibile cu o persoana atat de des invocata in spatiul public. Pentru ca la mine Romania (ma) « ardea », i-am trimis totusi o scrisoare, « martor »….Credeam ca asta a fost totul. Nu mi-am dat seama ca , celalalt « coleg al meu de Dezideriu », I.D. Sarbu, odata, la Paltinis, avusese o atitudine nu tocmai fair fata de o tanara profesoara de romana, frumoasa, din Cluj….Ar fi trebuit sa ma fi prins, ca tot Dezideriu mi-s….La mine insa, si Odet, pro(u)st-ian original, nu se prinde lumea….D-na Cornea mi-a trimis o scrisoare de raspuns !!! Am revenit in aceste circumstante cu un telefon . Surpriza si mai mare, dupa clarificarea diferendului, convorbirea si mai normala, dar asezonata cu dezvaluiri incredibile pentru mine. Retin acum 2 : Marius Oprea ii promitea multe dar nu facea mai nimic in materie de publicari, rememorari din « perioada holerei » si , chiar din « perioada holerei », faptul ca era des atentionata de unii « urmaritori de bine » de excesele unor urmaritori idioti….Foloseau cele mai terbile defaimari posibile, nu doar impotriva ei dar si impotriva fiecarui membru al familiei in parte, pentru a descoperi probabil punctul cel mai vulnerabil care ar fi putut infrange «neverosimilă fragilitate fizică» a d-nei Doina Cornea…. Asta imi da prilejul sa enunt pentru prima data ca in Romania binele poate fi si bine ….O mare speranta a mea pentru viitor !
Din pacate, am ajuns acum sa consideram ca “holera” aceea poate da si-n ciuma, tocmai cand am zis ca am descoperit marea sanatate…..De aceea cred ca nu e anormal sa postez aici un astfel de comentariu, in legatura cu ambele « geometrii sacre » invocate de dom Vasile… « Marea sanatate » pe care am crezut c-am descoperit-o in 1989, inainte de a avea doctori, trebuie sa aiba pacienti care sa ( poata sa…) accepte medicamentata si prescriptiile medicilor. REF. LA Cluj, pe linia evenimentelor mele pe care le incep in 28 ianuarie la Constanta intr-o matrice mult mai structurata acum, sub deviza ionaurelpopiana, « ROMANIA, STAREA NOASTRA DE VEGHE » ( ma refer si la un mesaj global transmis de « Romania », «martor» de 26 de ani… ) si la faptul ca am promis un sprijin clujeanului Vasile Dancu pentru a finaliza acel « Cod administrativ » la care s-a angajat, NU TREBUIE UITAT « Codul moral »….Iata , si-asa, marea doamna a binelui si frumosului Romaniei, ne ajuta ! Chiar intr-un moment cumplit al vietii ! Pe langa bine si frumos, ar mai trebui sa fie libertatea, dar acolo trebuie sa fim cu totii din Romania , si ar mai trebui sa fie si adevarul, unde ar trebuime sa fim cu totii din lume….Trebuie insa inceput de undeva. De aceea, initial evenimentul propus de mine se numea, « ROMANIA, ACUM ».
ODIHNEASCA-SE IN PACE !
Gheorghe Iosif
noiembrie 13, 2016
Dumnezeu sa o ierte si s-o odihneasca in pace. Condoleante mamei sale si lui Tin Tin – Leontin – fratele ramas sa aiba grija singur de mama lor.
Mircea Pora
noiembrie 14, 2016
Condoleaţe doamnei Doina Cornea pentru pierderea suferită. Nu prea sunt vorbe aici de consolare, puterea timpului îşi va spune cuvântul.Cu acest trist prilej gândul mă duce încă odată spre forţa Doamnei Doina Cornea de-a spune NU unui dictator dintre cei mai dezagreabili. Noi, românii, poporul român , îi datorăm Doinei Cornea foarte mult. Nu prea cred să ne fi onorat „obligaţiile morale” ce le avem faţă de această fiinţă cu adevărat eroică. Mircea Pora
vasilegogea
noiembrie 14, 2016
@Mircea Pora
Da, nu vorbe, ci fapte!