Noiembrie. Conspect în ceața (tot mai densă) memoriei… (Jurnal duminical)

ANA BLANDIANA CEAȚA CARE COBOARĂ Ceața care coboară Este pleoapa ta Lăsată somnoroasă peste lume? Lumea visează Dincolo de ea Și numai eu am fost uitată Trează Anume Să văd cum somnul Curge-n moarte bun, Neschimbător, Ca un izvor Care apune-n mare, Ca stelele care apun Cuprinse-ncet, încet de soare? Să văd cum moartea limpede, […]