Noiembrie. Conspect în ceața (tot mai densă) memoriei… (Jurnal duminical)

Posted on Noiembrie 20, 2016

6



ANA BLANDIANA

CEAȚA CARE COBOARĂ

Ceața care coboară
Este pleoapa ta
Lăsată somnoroasă peste lume?
Lumea visează
Dincolo de ea
Și numai eu am fost uitată
Trează
Anume
Să văd cum somnul
Curge-n moarte bun,
Neschimbător,
Ca un izvor
Care apune-n mare,
Ca stelele care apun
Cuprinse-ncet, încet de soare?

Să văd cum moartea limpede,
Din când în când,
Se tulbură visând
C-am fost uitată trează
Anume
Ca să poată să mă doară
Pleoapa ta care coboară
Înduioșată peste lume?…

*

579a098970e2c86e2645e34ec5a80b4e_xl

*

15-nov

*

1-poza-coperta

*

15-nov-1987

*

15nov-465x390

*

consiliul-municipal-si-masa-de-manifestanti-15-noiembrie-1987

*

fotografie-realizata-pe-furis-in-ziua-revoltei-si-publicata-ulterior-in-presa-internationala

*

2004_133_2

*

15nov215nov

 

 

 

 

 

 

 

 

 

*

ANDREI  ZANCA

UMBRĂ DE UMBRĂ

umbră de umbră te părăsești

coborând în vară

scările lungi

un altul – la întoarcere, pulsul

drămuind o povară de moarte

doar cel ce rămâne egal

deși convins de irevocabilul stingerii

nu va mai urca          lespede de lespede

însă ei au răstignit clopotarul

spre a nu le zădărnici

perseverarea, mereu

altul culegându-se în sus, treaptă cu treaptă.

valea înserată. șoselele-n lanțuri de far

cortegiu.

și-adie a noiembrie și-a lumânare / simți

coborând în tine, răcindu-se lent

 o scară de zgură

*

NOIEMBRIE f.a.

         Ajuns, nu se știe prin ce minune, în fața ușii bătrîneții și gata să bat cu bastonul în ea de trei ori (ca în orice basm care se respectă), îmi dau seama că am trăit de-a lungul vieții și clipe, zile, ani – nu chiar ușor de numărat – în care am fost fericit. Dar n-a fost, n-am avut timp să mă bucur prea mult de chipurile acelei fericiri.

        Dacă aș mai trăi-o azi, mă tem că nu mi-ar fi de ajuns. Aș fi, altfel spus, un de-nemulțumit și un ne-mulțumitor…

        Dar mai rămîne o nădejde: și pentru ne-mulțumiri e nevoie de timp!

*