Se deschide ”Salonul de iarnă al Medicilor”

Posted on Noiembrie 26, 2016

0



Salonul de Iarnă al Medicilor la semicentenar
           În 5 decembrie 1966, de Ziua Institutului de Medicină şi Farmacie din Cluj, medicii-plasticieni, în frunte cu profesorii Dumitru Dumitraşcu şi Ianos Szántai şi asistaţi cu entuziasm de rectorul de atunci, profesorul Octavian Fodor, deschideau, la Casa de Cultură a Studenţilor, primul Salon de iarnă. Din 1971, Salonul se va muta în spaţiul generos şi elevat al Muzeului de Artăpăstrând, de câte ori acest lucru a fost cu putinţă, şi bunul obicei al aşezării în miezul Zilelor IMF/UMF. De amintit şi că prima cronică plastică la Salon a fost semnată de profesorul Crişan Mircioiu, el însuşi un pasionat al artelor. De-a lungul anilor, au expus pictură, grafică, sculptură, fotografie, artă decorativă aproape 300 de medici şi farmacişti din toată ţara, de la Cluj-Napoca şi Bucureşti la Baia Mare, de la Timişoara la Iaşi şi Oradea, de la Braşov la Galaţi şi Sibiu.
         Aşadar, Salonul medicilor împlineşte anul acesta o jumătate de veac de existenţă. Nu neîntreruptă: din motive diverse, ţinând de mersul vremurilor, Salonul nu numără şi 50 de ediţii.
Anul acesta, cea de-a 46-a ediţie va fi găzduită nu la Muzeul de Artă, ci la Galeriile de la Casa Artelor (Bulevardul Eroilor nr.16), în perioada 28 noiembrie – 9 decembrie 2016.
Vernisajul: luni, 28 noiembrie, ora 13.
Vor vorbi: dr. Vasile Radu, dr. Dan Breaz, arh. Ionel Vitoc.
        Vă invităm să admiraţi pasiunea pentru frumos a celor care, prin profesiune, se confruntă
mai ales cu partea urâtă a vieţii omeneşti, cu boala şi suferinţa, dar şi talentul, adeseori cu totul
remarcabil, al expresiei lor plastice. O nouă expoziţie vorbind despre diversitate/diferenţă şi
expresivitate.
Dr. Laura Poantă

*

afis-salon-2016-mc

***
         ”Toată viaţa (de până acum!) m-am înfiorat, privind înfricoşat şarpele încolăcind terifiant
pocalul (sau sugrumând caduceul) în care îşi varsă otrava. Sub suveranitatea lor, medici şi farmacişti, alţi „conjuraţi” ai lui Hippocrate îndeplineau tainic, de neînţeles ritualuri îndreptate împotriva mea, a celorlalţi copii. În „concubinajul” meu copilăresc cu natura am refuzat să cred că şarpele este boala, iar pocalul, starea de sănătate, de plenitudine a omului! Nu credeam că această  etică maniheistă are atât, doar două alternative, boala şi leacul. Cât de umană e boala şi cât de „obscur” inuman, tratamentul ei! Vârsta, şcoala m-au învăţat căşarpele” nu este „drogul” (leacul), păcatul şi nici pocalul nu este „panaceul” universal al vindecării omului.
        Iscusinţa stă în a alege şi a constrânge forţele altfel divergente să lucreze împreună; „vraciul” care
le domesticeşte, doctorul, „vede” forţele anarhice îndreptate împotriva fiinţei şi „concentrează” efectul lor spre vindecarea răului. Proiectul psihologic al oricărei vindecări este un proces idealist prin care doctorul cenzurează trecutul maladiv al fiinţei şi îi idealizează conţinutul, neutralizându-i greşelile, eşecurile, ratarea. Aici, medicul împrumută uneltele artistului: nu înlocuieşte stetoscopul cu pensula, nici bisturiul cu cuţitul de paletă, dar se întoarce la o practică a „bunei cuviinţe” în cercetarea şi reproducerea vieţii, asumând-o ca pe o imensă necunoscută a firii, reconstruind prin robotica minţii sale ideatica ei sfântă.     Reconstruirea umanităţii prin artă este succesul oricărei vindecări. Intuitiv vorbind! Vă rog să mă contraziceţi, spuneţi-mi că medicina nu este estetică!
        Medicina nu este estetică, dar, atât cât poate, adaugă la „atelajul” ei prinosul estetic, adică înhamă toţi caii spiritului: ai binelui, ai frumosului, ai moralităţii. Ea este, deci! Să nu-mi spuneţi că doctorii n-au nevoie de pensulă şi daltă, cel puţin în practica „discretă” a meseriei lor! Şi… de ce n-ar face şi din aceasta o… glorie?” (dr. Vasile Radu)

*

Posted in: Uncategorized