Cel plecat
Nimeni nu ar fi putut mărturisi mai bine despre Cel plecat – crucea care pleacă, “înaltă, subțire” – decât Crucea care rămâne, “răsfrântă-n oglindă”:
photo & © certocrația
Două cruci
Tu ai fost crucea mea
Înaltă, subţire,
În stare să mă răstignească
Grindă pe grindă.
Eu am fost crucea ta
Copilărească,
Răsfrântă-n oglindă.
Aceeaşi mişcare
Pentru îmbrăţişare
Şi răstignire,
Pentru mire
Şi pentru mireasă.
Lasă
Vremea să curgă de două ori,
Dinspre seară, şi dinspre zori,
Pentru unul, şi pentru altul,
Să ne asemene,
Şi să ne-acopere sumbră
Cu flori –
Printre care să privim spre înaltul
Desenat cu două cruci gemene:
Una de umbră.
(Ana Blandiana)
*
Citește emoționanta evocare a celui care a fost un ”contrafort” al Memoriei asediate de Uitare, semnată de Dorin Tudoran pe blogul său: http://www.dorintudoran.com/cel-plecat/ .
*
Gogea's Blog 
vasilegogea
decembrie 10, 2016
Romulus Rusan, înțeleg tot mai bine pe măsură ce trec aceste ore pînă la despărțirea totală pe acest pămînt de el, a întruchipat exemplar, mai cu seamă în ultimele aproape trei decenii, două imperative: în plan ”literar”, cel exprimat de Monica Lovinescu: ”Literatura e memorie, în primul rînd memorie.” și, în plan etic, pe cel formulat de Primo Levi: ”Memoria ca datorie, nu doar ca zestre”.
Ceea ce ne lasă nouă Romulus Rusan nu este doar o ”moștenire”, ci în primul rînd o ”datorie”. Și un model de împlinire a ei.
Să nu(-l) uităm!
haitchi
decembrie 10, 2016
A republicat asta pe Democraţia Banilor.
magda ursache
decembrie 10, 2016
Alt dalb de pribeag plecat.Sa-l tina Dumnezeu în lumina Lui.magda u.
Catalin Bia
decembrie 10, 2016
Un om care a lăsat urme adevărate și care va fi greu de înlocuit . Dumnezeu să-l odihnească și lucrul lui să rodească.