Despre „Umbra” lui Echim Vancea – Din „CONFESIUNI” – nr. 37/2016

Posted on Decembrie 15, 2016

5



Revista CONFESIUNI, Anul IV, Nr. 37, 24 pagini, Decembrie 2016

download

*

ANAMNESIS

 DIN  UMBRĂ…

scan_0003-300x225

echim-vancea2

        …din umbra prieteniei, mai mult decît literare, care mă apropie de mai bine de trei decenii de Uncheșu’ Echim, din umbra Maramureșului sub a cărui colosală cupolă mitică ne adăpostim amîndoi, care cum putem, mai la larg ori mai la strîmtoare, din umbra vîrstei care ne ajunge din urmă și ne și întrece dar, mai ales, din Umbra (care) nu își împarte prada cu nimeni  (Editura Echim, 2016) – noul volum de poeme semnat de Echim Vancea tocmai cînd viața lui a împlinit treisprezece luștri – încerc să scot la lumină cîteva gînduri/șiruri, pe cît îmi va fi posibil, în armonie cu această impresionantă sinteză lirică, oferită întreagă iar nu împărțită.

Să trasăm, pentru început, cu ajutorul Dicționarului Universal al Limbei Române, alcătuit de Lazăr Șăineanu, hotarele semantice ale domeniului pe care nobilul de Nănești îl ia în stăpînire poetică:

umbră f. 1. Întunecime produsă prin interpunerea unui corp opac: eclipsele de lună sunt cauzate de umbra pămîntului; 2. Împiedecarea razelor soarelui: arborii dau umbră; 3. Umbră dată de arbori: întins la umbră doarme; 4. Imagine produsă de umbra unui corp pe o suprafață: se resfrînge ca’n oglindă a copilăriei umbră Em.; 5. fam. închisoare, gros: îi băgă la umbră Pann; 6. într’un tablou, coloare obscură: a menaja umbrele; 7. fig. aparență ușoară: o umbră de adevăr; 8. obscuritate morală, uitare: a lăsa în umbră o mulțime de fapte; 9. pl. sufletele morților pe cari Grecii antici le considerau ca un fel de fantome: infernul era locașul umbrelor; (poetic) umbre de noroade Gr. Al.; 10. Bot. nume de plante: umbra iepurelui, sparanghel; umbra nopții, zârnă [Lat.UMBRA].” (În A noua edițiune a lucrării numite mai sus, pag. 677.)

Aș putea exemplifica lesne, citînd din cuprinsul volumului, toate orizonturile semantice inventariate mai sus. Urmînd, însă, imperativul conținut în titlul volumului, n-o voi face (și pentru a nu fărîmița ceea ce este întreg), lăsînd cititorului satisfacția de a le întîlni și a se confrunta singur cu ele. Ceea ce, însă, voi spune chiar de la început este că umbra, în viziunea poetică a lui Echim Vancea, nu mai este doar o proiecție bidimensională a unui corp tridimensional. Ea primește, printr-o originală rostire/rostuire poietică, o a treia dimensiune ce-i este proprie. Ca un adevărat alchimist al septentrionului, Echim Vancea extrage, în retortele sinelui său liric, lumina reziduală din urzeala umbrei, dîndu-i înălțime, conferindu-i monumentalitatea verticală a fleșelor bisericilor de lemn din Maramureș.

Și, totuși, acest volum al acestui robust poet al Maramureșului, este, în opinia mea, cel mai puțin maramureșan! Umbra – spun cele mai vechi învățături yoga – reprezintă cel dintîi limbaj cosmic. O spune, eufemistic-metaforic, chiar poetul: „umbra s-a așezat pe pagina de gardă a poemului” (această formulare nu este doar o explicitare a elegantei formule grafice de tehnoredactare a cărții). Umbra este mereu un prolog și un memento, este memorie. Într-un posibil index al cărții, vom vedea că umbra e (cu două excepții) doar substantiv, mai mult decît unul comun, investit cu puteri supranaturale, magice, stînd mereu la pîndă sau de veghe: „aducerea-aminte eliberează lespezile/de umbrele șerpilor zburători”. Umbra poate fi „sîrmă ghimpată”, „lințoliu”, „întrupare efemeră”, „despuiată”, „piele a lucrurilor” (împielițări, cum ar spune Magistrul din Cajvana, Luca Pițu), ecou al „clopotelor”, „golită de focuri” (înghețată în nefiind)…

       Umbra poate fi contrafort pentru poziția ființei: „rezemați/de umbra/altor tăceri”, dar poate fi și pharmakon: „umbra mătrăgunii”; umbra din cosmosul poetic al lui Echim Vancea nu estompează, ci „luminează somnul greierilor” și „vibrează în umbra statuilor”.

Poetul face un „ocol din umbră în umbră” al Lumii și al Ființei. Nu singur (ca în volumul mai vechi al său, O noapte de umbre), ci asistat de o – îndrăznesc să spun, suplinind astfel o analiză stilistică a poemelor sale – întreagă familie de poeți, români sau străini: Gellu Naum, Vladimir Holan, Ileana Mălăncioiu, Emil Botta, Cezar Ivănescu, Virgil Mazilescu, Jorgé Luis Borges, Federico Garcia Lorca, Constanța Buzea, Ștefan Aug. Doinaș, Ana Blandiana, Mariana Marin, Nicolae Labiș, George Bacovia, Ioan Es. Pop. Putem astfel întrevedea registrul liricii sale și tipul atitudinii auctoriale. Și, deși nu i-a evocat direct, i-aș alătura în această expediție în lumea umbrei și pe Ion Iuga (cu Povara umbrei) ori Simion Șuștic (cu Tectonica umbrei).

Ca o umbră a evanghelistului, poetul murmură concluziv: dacă „umbră nu ai nimic nu ai”. Echim Vancea are însă, fără îndoială, o  umbră poetică inconfundabilă, din care lumina unui sine poetic răzbate în poemele sale ca în vitraliile unei catedrale.

 Vasile GOGEA

*

CUPRINS:

Constantin TRANDAFIR / Nichita Stănescu despre critica literară / 2
Gheorghe GRIGURCU / Pagini de jurnal – „Mai puternică devine în timp spaima irealului” / 3
Dumitru UNGUREANU / Biblioteca uitată. Ficţiunea aventurii ştiinţifice / 4
Mariana FILIMON / Subînţelesuri II / 4
Nicolae COANDE / Roberto Bolaño – istoria unui franctiror (II) / 5
Claudia VOICULESCU / Rondeluri / 6
Paul ARETZU / Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii (I) / 7
Adrian Dinu RACHIERU / Virgil Tănase, un onirist pe cont propriu / 8
Petru URSACHE / Criminalitatea la ea acasă: în comunism / 9
Magda URSACHE / Sub umbra lui Marx: o întrebare şi un răspuns / 10
Ion Popescu-BRĂDICENI / Povestea şi poetxistenţa la apogeu / 11
Aureliu GOCI / Oceanul numit Eminescu / 12
Vasile GOGEA / ANAMNESIS. Din Umbră… / 12
Dan CULCER / O ședință de partid în redacția revistei «Vatra» (1986) VIII / 13-14
Olimpia IACOB / Traduceri. STANLEY H. BARKAN / 15
Victor ȘTIR / Pajiștea mânzului de cristal / 16
Flori BĂLĂNESCU / Paradigme Basarabene. A fi bucovinean, să plângi când auzi de Bucovina / 17
Doru STRÎMBULESCU / Stoicismul ca mod de a fi în lume / 18
Dumitru OLĂRESCU / Constantin Brâncuşi în lumina ecranului / 19
Nicolae CIOBANU / Bălcescul de la Palermo sau Cine vrea şti, iubi Adevărul? / 20
Vlad CIOBANU / O lectură a mitului Meșterul Manole (XII) / 21-22
Mălina CONŢU / Absorbţie. Dedublare. Evadare / 23

*

Citiți revista, în format pdf, cu un clik, mai jos:

 confesiuni-nr-37 

*

Anunțuri