Manifestul reprodus mai jos a fost „tipărit” într-o „tipografie” clandestină, „manufacturată” de un grup de brașoveni care își propuseseră să mobilizeze românii la o amplă demonstrație, la nivelul întregii țări, chiar în ajunul zilei de naștere a lui Nicolae Ceaușescu, adică începînd cu 24 ianuarie 1990. Dar, izbucnirea Revoluției la Timișoara în 16 decembrie 1989, a impus ca pe manifestele deja imprimate (procesul meticulos de multiplicare a lor, avînd în vedere mijloacele rudimentare cu care se realiza acest lucru cît și măsurile extreme de precauție au făcut să nu mai fie timp pentru a „tipări” altele), peste data stabilită inițial să se aplice ștampila „ACUM” și a început difuzarea lor imediată în Brașov și, în măsura în care a fost posibil (s-au folosit, de exemplu, trenurile) și în alte localități.
Ar mai fi de spus că inițiatorii acestei temerare acțiuni au dorit – și doresc și acum, cînd nu se mai află de mult în țară – să rămână anonimi. Cum pe cîțiva dintre ei i-am cunoscut, respectîndu-le opțiunea, trebuie să depun mărturie că nu erau – așa cum, „restaurația securistă” a Revoluției Române din Decembrie 1989 încearcă să acrediteze chiar și după 27 de ani de la evenimente – agenții niciunei agenturi (străine sau interne), fiind pur și simplu exponenți ai voinței poporului român de a pune capăt unui regim de teroare și unei vieți de coșmar.
Mai trebuie să adaug că inițialele cu care era semnat manifestul, „F.R.N.”, nu avea nimic comun cu „F.S.N.”-ul generalului Militaru, cu atît mai puțin, avînd în vedere substanța democratică a conținutului său, cu „F.R.N”-ul lui Carol al II-lea! Ele reprezentau mai degrabă o „capcană” pentru Securitate, care trebuia să înțeleagă că regimul se află confruntat cu o opoziție clandestină puternică, organizată și gata de acțiune.
*
Liviu Antonesei
decembrie 20, 2016
Par a fi litere decupate in cauciuc, cum au fost si la Iași în toamna lui 1989…
vasilegogea
decembrie 20, 2016
@Liviu Antonesei
Exact! Au fost tăiate într-o ”placă” de linoleum.
Liviu Antonesei
decembrie 20, 2016
Da, ca și aici… Oamenii se descurcau cu ce aveau la indemina…
vasilegogea
decembrie 20, 2016
@Liviu Antonesei
Păi, după cum știi foarte bine, mașinile de scris erau înregistrate, sub control strict, iar despre xeroxuri nici nu se putea vorbi!
Liviu Antonesei
decembrie 20, 2016
Nici Secu nu prea avea xerox-uri! Cea mai mare parte corespondentei primite de mine si oprită în duplicat de baieți era copiată de mînă!
vasilegogea
decembrie 20, 2016
@Liviu Antonesei
Despre asta e vorba. Ca să nu mai spunem că, așa cum ai remarcat, probe olografe ale scrisului suspecților urmăriți ca ”obiective” aveau deja, suficiente pentru o eventuală identificare.
Liviu Antonesei
decembrie 20, 2016
Doar cele 9 scrisori primite de la Noica erau la dosar în copii xerox, mai erau unele fragmente din alte scrisori bătute la mașina, dar grosul erau copiate, parțiale, de mînă. Ca pe vreme scribilor!
vasilegogea
decembrie 20, 2016
@Liviu Antonesei
Cel puțin dacă ar fi respectat imperativul lui Umberto Eco: ”Scrivi bene e nessuno si farà male!”
Liviu Antonesei
decembrie 20, 2016
Ha, ha, ha! Nu cred că erau chiar așa de culți!
Dorin Tudoran
decembrie 20, 2016
Azi, grupul acela mic este din ce in ce mai mare, dupa zisa lui Ghita Dinu (aka Stefan Roll) „Putini am fost, multi am ramas…”
vasilegogea
decembrie 20, 2016
@Dorin Tudoran
Da, dragă Dorin, cei puțini se-mpuținează, cei mulți se înmulțesc…
Anca Marin Butnarescu
decembrie 21, 2016
Mare dreptate aveti, d-le Dorin Tudoran.