*
*
Noapte magică. Parcă ar fi vrut să compenseze ne-întîlnirea noastră fizică în această viață, Luca mi s-a arătat în vis. „Mîine va fi ziua eminescului. Dar azi, încă, mai e ziua mea. Nu sunt vinovat că mă aflu cu o zi în fața lui în calendar. O voi restitui la plecare.” – mi-a spus.
S-a ținut de cuvînt. Acum știm. Să nu uităm! Vom păstra mereu un scaun „inocupat” la cină…
*
Posted in: In Memoriam, Jurnal duminical
Posted on ianuarie 15, 2017
0