Fără să caut ceva anume, „scotocind” prin cutiile vechi de pantofi în care s-au adunat de-a lungul anilor fel de fel de „hîrtii”, am dat peste un plic îngălbenit pe care scria „D-lui Teodor Rusu”, fără adresă și fără expeditor. L-am deschis și înăuntru am găsit dactilograma unui text scris, la Brașov, în vara „fiebinte” a anului 1989. Este vorba despre o falsă cronică plastică, redactată după ce fusesem la București invitat de pictorul Teodor Rusu din Tohanul Vechi (Zărnești – Brașov), unul dintre reprezentanții de marcă ai „Școlii de la Poiana Mărului”, alături de pictorii bucureșteni Horia Bernea și Ion Dumitriu, la prima lui „personală” în București. Aceasta a avut loc la „Căminul Artei” și s-a bucurat de o atenție excepțională (din toate punctele de vedere!), la vernisaj fiind prezenți, pe lîngă pictorii deja numiți, mulți alții, precum Teodor Moraru, Viorel Grimalschi, Alexandru Chira, critici de artă ca Mihai Ispir, Theodor Redlow și Andrei Pleșu (aflat într-o „permisie” din „exilul” său la Tescani) sau scriitori prieteni „de idei”, precum Cheorghe Crăciun, Mircea Nedelciu, Ion Bogdan Lefter și mulți alții.
Îmi amintesc că la „agapa” care a urmat după vernisaj (găzduită de Ion Dumitriu în atelierul său din Piața Amzei, loc „geometric” deja tradițional al întîlnirilor între plasticieni, scriitori, muzicieni din București sau între aceștia și alții din provincie, atunci cînd veneau în Capitală) Teodor Rusu adusese de acasă, de la Tohan, pîine de casă, slănină și ceapă, plus vin roșu, făcut de el din vița proprie. Ca pentru o „cină de taină”… Era într-o perfectă armonie cu sensul „ofrandelor” oferite pe simezele de la „Căminul Artei”.
Revin. Privind plicul și filele textului „generat” de această experiență (scris, cum am menționat „de mînă” pe prima filă, pentru revista Vatra), mi-am dat seama că nu știu nici acum dacă textul a apărut atunci sau nu. „Evenimentele” acelui an, „accelerarea” din finalul lui ne-au „reprogramat” pe toți în alte ritmuri, „dislocîndu-ne” pe mulți chiar și geografic. La rugămintea mea, cu amabilă și promptă solicitudine, domnul Francisko Kocsis de la revista Vatra, mi-a confirmat (după ce a căutat în bibliografia revistei) că textul a apărut, într-adevăr în numărul pe luna iulie a anului 1989, sub titlul Mărturia plastică a lui Teodor Rusu. Nu am acum posibilitatea să confrunt cele două texte pentru a vedea dacă există diferențe (fiind vorba de anul 1989!). Dar, cum plicul cu varianta originală a acestuia era destinat „subiectului”, o reproduc scanat ca atare. Cu speranța că, pe nebănuite căi cyberspațiale, acesta va ajunge, într-o virtuală „a patra dimensiune”, în sfîrșit la „destinatar”.
(O fi existînd internet în Paradis?)
*
.
.
*
Text apărut în revista Vatra, nr. 7 (220)/1989, p. 14, sub titlul Mărturia plastică a lui Teodor Rusu.
*
Sursa foto: http://www.newspad.ro/Retrospectiva-Rusu,16636.html
*
Teodor Rusu: „Pîini”
reproducere pe coperta catalogului primei expoziții personale în București, la „Căminul artei” (Etaj) – mai 1989
*
Max
ianuarie 22, 2017
Minunat,ma bucur mult de acest text.Teodor Rusu a fost fondatorul scolii de la Poiana Marului.
dezideriududas
ianuarie 22, 2017
COMENTARIU SINTEZA ( deocamdata in 3 dimensiuni ) TEODOR RUSU – PICTORUL OBSERVATOR, in 20 PASI :
1. natura = nu doar forma ci si fond ( substanta vitala )
2. marturia plastica a pictorului din Zarnesti
3. Ernest Bernea, student si colaborator al lui Dimitrie Gusti – “Cadre ale gandirii populare romanesti”
4. o monografie a ontologiei populare – doar la expozitii
5. mediul concurential in plastica ( + Mircea Nedelciu ) : « nevoia disocierii personalitatilor artistice reunite sub semnele mai mult ale unui LOC si ale unor TEME decat ale rezolvarii lor picturale »
6. pictorii aveau in comun doar bocancii de drum inspre si dinspre « Tabara de la Poiana Marului »
7. echipa – inspre…cadrele rurale ale existentei romanesti
8. e nevoie, in echipe…, de Diversificare / Individualizare – DI….
9. DI-ul (pct.8) din pictura de atunci : 9.1 DOGMATICII PLASTICII ( cu viziunea lor arhaizant halucinanta – Horia Bernea ) 9.2. CITATUL CULTURAL INCLUS IN UMBRA ( Ion Dumitriu ) 9.3 TEODOR RUSU – TR adauga ROADELE OBSERVATORULUI IMPLICAT
10. CERCETAREA MONOGRAFICA A LUI TR – partea cea mai dificila si mai importanta ( din clasificarea de la pct. 9 ), presupune ( Gheorghe Craciun confirma ) : UN PLUS DE 10.1 SPONTANEITATE 10.2. SINCERITATE 10.3 NU EXCLUDE O MINIMA STIINTIFICITATE
11. Privilegiu si Risc totodata (la pct ;. 10 ) – TR si le-a asumat cu responsabilitate pe amandoua.
12. Tensiunea dramatica a picturii lui TR ( DE LA 11 )
13 DRAMATISMUL ( de la 12 ) tine si de tensiunea dintre SENTIMENTUL URGENTEI si CONSTIINTA ELABORARII
14. Ciclurile : Deal / Suri / Mere / Bostani / Nori / Paine
15 masoara plastic orizonturile unei umanitati ancestrale
16 din pictura lui TR OMUL pare RETRAS, PLECAT temporar, UNDEVA
16 la TR se poate intui o ASTEPTARE INCORDATA , un MESAJ APEL, nu lipsit de patetism
17 trebuie descifrata ( de la pct. 16 ) daca exista o adevarata SOLIDARITATE a « Scolii de la Poiana Marului », dincolo de o FRAGILA UNITATE STILISTICA
18 TR pare cel mai radical ( continuare la 17 )
19 PAINILE INSANGERATE – expresie artistica tulburatoare a unei constiinte morale exemplare
20. (continuare 19 ) ….DAR SI , SIMBOLUL UNEI PERMANENTE bazate pe 20.1 RESPECTUL RECIPROC, milenar, dintre 20.1.1. OM si NATURA 20.1.2 dintre TARAN si PAMANT… si 20.2 emotionant OMAGIU ADUS FIINTEI OMENESTI
magda ursache
ianuarie 23, 2017
Ce premoniţie!O pîîine însîngerata a vazut Mares pe un trotuar din Cluj. în zilele lui decembrie 89,scena evocata in Manual de sinucidere.magda u.
vasilegogea
ianuarie 24, 2017
…în aceeași notă, pictorul avea o „urare” standard pentru Anul Nou, în ultimii ani ai regimului trecut: „să ne ia Dumnezeu ceea ce ne prisosește”!…
Dezideriu Dudas
martie 4, 2017
Lăsasem loc unei a 4-a dimensiuni….La toate cele 20 de puncte de mai sus imi notasem ceva in acest sens, fiind o forma de „a imparti apele” intre realitatea ingenuncheata si propunerea de ridicare….Asta, era inainte de evenimentul cu „starea de veghe” din 28 ianuarie de la Constanta. Acum, „veghea” fiind de fapt ceva mai veche, incepand deci si actiunea, timpul ( in viziunea mea ante-…, a 4-a dimensiune ) ma obliga sa prezint doar un „vector de tractiune”. La pct. 19, „painile insangerate” vor fi izbavite intr-o viziune integratoare, posibila datorita derivarilor instrumentate cu „logica polivalenta”, de „jimbla de la Medgidia”…Interesant este ca acest „vector de tractiune” si acest pas radical mi-a fost sugerat indirect de artistul plastic parizian de origine romana Cristian Todie care considera ca timpul de fapt nu exista ca parametru identificabil, ci este doar un fel de punct de intersectie al geografiilor…. „Manifestul artei teoretice Todie” ar trebui sa ma ajute sa inteleg mai multe…Vizualizez totul ca tehnica si instrumentare superioara a cuprinderii unei formei extinse, capabile sa nu ramana ingenuncheata la nesfarsit de fond….
http://www.art-theorique.com/content/le_manifeste_theorique/index.html