Mircea Eliade (13 martie 1907, București – 22 aprilie 1986, Chicago)

Posted on Martie 13, 2017

6



MANSARDA  IMAGINARĂ*

        Încă din ultimii ani de liceu, cînd datorită unui minunat profesor de limba și literatura română, am citit primele cărți de Mircea Eliade, mi-am dorit o mansardă. Împlinirea tuturor viselor și proiectelor pe care le nutream în acei ani mi se părea, într-un mod tainic, aproape magic condiționată de adjudecarea unei mansarde.

       N-am avut atunci, însă, decît un pod – al blocului vechi în care locuiam – și acela, mai mult o magazie de mobile uzate și de obiecte inutile, sau uscătorie de rufe.

       Mai tîrziu, în anii studenției n-am reușit să găsesc decît un subsol; adevărat, al profesorului și psihologului Nicolae Mărgineanu care cobora uneori spre a mă ridica la înălțimea amețitoare a unei interpretări pilduitoare a cunoscutei poezii eminesciene Dintre sute de catarge. Dar un subsol.

        Astăzi, cînd nostalgia aceasta din adolescență mai agonizează în mine, înțeleg tot mai bine că adevărata mea mansardă imaginară, dacă nu cumva și a altor adolescenți din generația mea, a fost însuși Mircea Eliade.

______________________

* Text publicat prima dată în revista ASTRA, nr. 4/1988 și inclus în volumul Fragmente salvate (1975-1989), Polirom, 1996, p. 138. E o datorie pe care o resimt de mult să „deconspir” astăzi numele „profesorului”. (A făcut-o, deja, într-un volum colectiv dedicat in honorem acestuia și Ştefan Borbely ) Este vorba despre cel care a devenit criticul literar, eseistul, universitarul și redactorul șef al revistei Vatra, Domnul Cornel MORARU.

*

Anunțuri