La Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România
de Ziua latinităţii (15 mai)
(Instituită prin decizia Congresului XIX al Uniunii Latine, Paris, 2000)
Două Conferinţe din seria Istorie şi literatură:
.
Luni, 15 mai 2017, ora 12:
Alexander Baumgarten, A fost Petrus Damianus un mare scriitor?
„Voi încerca să citesc Despre omnipotenţa divină cu ochiul criticului literar, lăsând deoparte
tradiţionala abordare a lui teologică şi filosofică. Dacă memoria noastră a fost formată de tradiţie
astfel încât să îl reţină pe Petrus Damianus şi tratatul lui drept sursa celebrei maxime privind filosofia
ca slujnică a teologiei şi a ideii că Dumnezeu poate schimba trecutul, voi încerca în schimb să
urmăresc analogiile propuse de text, să leg raţionamentele cu anecdotele lui, să valorific părţile
aluzive ale sale, pentru ca de aici să pot scoate figura unui subtil stilist, autor de proză savuroasă. Şi,
în plus, să propun o modificare a percepţiei acestui autor şi a problemelor sale, de la figura severă a
ascetului la un scriitor cu un pronunţat apetit pentru înţelegerea misterului originii naturii.” (A.B.)
*
Marţi, 16 mai 2017, ora 12:
Ioan-Aurel Pop, Moştenirea contemporană a latinităţii
„Azi trăiesc mai mulţi vorbitori de limbi neolatine în afara Europei decât în Europa, iar aceştia s-au
născut în urma expansiunii europene a romanicilor. Ei sunt concentraţi în acea parte a lumii numită
America Latină. Dacă nu ar fi adjectivul „latină”, nimic nu ar aminti formal de romanitatea de
odinioară. Dar şi în Europa se întâmplă la fel: italienii îşi au numele de la o noţiune geografică,
spaniolii tot de la o denumire geografică (de sorginte feniciană), francezii de la triburile germanice ale
francilor, provensalii de la un substantiv comun (lat. provincia), catalanii de numele unor populaţii
germanice şi sarmatice (Got-Alania) etc. Astfel, este evident că etnonimele popoarelor romanice de
astăzi, deopotrivă europene şi extraeuropene, nu mai amintesc deloc de Roma, de statul roman sau de
poporul roman. Cu o mare – cel puţin pentru noi – excepţie, românii! Românii glorifică Roma şi
latinitatea prin însuşi numele lor, fapt care trebuie făcut cunoscut şi care poate fi aşezat ca fundament
al unei renaşteri în acest prag al mileniului al treilea.” (I.-A.P.)
*
ANIVERSARE PEN ROMÂNIA 95 – FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE POEZIE BUCUREȘTI,
ediția a VIII-a, 15 – 17 mai 2017
*
*
Reclame
Posted in: Din viaţa literară
vasilegogea
mai 12, 2017
Citiți un articol despre „trecutul, prezentul și viitorul PEN România” la aniversare, semnat de poeta Magda Cârneci, președinte al Clubului român al PEN, în „Observator cultural”:
http://www.observatorcultural.ro/articol/pen-international-pen-romania-la-aniversare/.
Ioana Haitchi
mai 12, 2017
A republicat asta pe Poetaria Journal.
dezideriududas
mai 13, 2017
Dintr-o carte de drept constituțional aflasem că “românul” vine de la “rumân” ( mai spectaculos, in PS, antonimul, “JUDEC”…), formula pe care o găsesc acum in dexonline sub forma : “ cu sens de clasă socială, de „șerbi” : „Rumînii [sat] care au fost judeci” ( = liberi) “. Mai frumos însă adevărul d-lui Ioan Aurel Pop….In terminologia lui, un “adevăr semnificație” care ar putea conta in viitor….
De la granița știintă-artă tocmai mă focalizasem pe termenul de “consonanță fractală” si mă gândeam că fractalii corespund națiunilor iar consonanța, globalului. Mutatis-mutandis extensiv ( introducand in ecuatie si limba romana – tinand cont de relaționarea „stat de drept” si „indreptatirea” Romaniei ce rezulta din „dihotomia rumân-judec”….), se poate spune ca Paul Goma, Emil Cioran, Nichita Stănescu…, trebuiau sa adauge la sintagma folosita de ei, „PATRIA MEA E LIMBA ROMÂNĂ”, și cuvintele, „LIMBĂ LATINA”…..De ce ? Poate așa se poate indica și o direcție de acțiune de viitor….Logica ideii e intregită de modul de geneză a Uniunii Europene care a avut ca strat bazal moștenirea latinității….., modalitate de a restructura viitorul UE, nu în primul rând in competiție cu celelalte culturi și civilizații ci in consonanta cu istoria, ca factor de stabilizare a pozitiei strategice a UE fata de extensia anglo-saxona a Europei, SUA , și fată de celelalte grupuri politice structurate pe civilizații distincte. Din păcate Paul Goma si Emil Cioran prea au insistat pe fractali iar Nichita Stănescu pe “consonanța” de Stânga a acelor vremuri….După 1990 Paul Goma a înțeles și a acționat și în sensul armonizarii „consonanței” de Dreapta cu cea de Stânga, plecând însa în sens invers, de la granița adevarului…, dar n-a mai avut timp…..
P.S. DESPRE “JUDEC” DIN DEXONLINE : “Numele de judecĭ îl întîlnim deobiceĭ în actele relative la rumînĭ. Judecu apare maĭ tot-de-a-una în opozițiune cu rumânu. Unu e omu liber, cel-lalt șerbu . Orĭ-cine scapă de rumînie e judec. Liberarea se numește judecire. În sec. 17 judec orĭ megiaș era tot una . Un doc. din 1697 zice: „Noĭ moșneniĭ judecĭ din Dîlga, vindem o parte de moșie egumenuluĭ de la Șegarcea”. Cîtă vreme a existat rumânia, miciĭ proprietarĭ au păstrat și purtat cu mîndrie titlul de judec. Slavonescu cnez se traduce pin jude stăpîn al rumînuluĭ, și judec, om liber”.
dezideriududas
mai 18, 2017
Din cele două pasaje din materialul d-nei Magda Cârneci din PS, primul , despre începuturi, al doilea, despre “sfârsitul energiei românești”…, rezultă o stare de fapt care cred că ar trebui tranșată așa : “PEN INTERNAȚIONAL” NU AR TREBUI SĂ SE GÂNDEASCĂ CA UN SINDICAT CI CA UN PATRONAT ! Până la urmă, “economismul pur si dur” ( formulare din material…), e doar o formă de apreciere și nu o realitate inexpugnabilă…., asta, ținând cont și de faptul că de fapt “amprenta babelică” ( apare in finalul materialului d-nei MC ) îi este luată de “polițistul penal divin”, “făptașului biblic”….Mai sunt și fapte bune pe-acolo ! Să nu ne oprim la evaluarea “cazul Iov”….pentru că, atunci, într-adevar, nu putem depăși “economismul pur si dur”….Asta, pe de-o parte. Pe de alta parte, întotdeana vor exista membrii ai unor categorii profesionale care se vor considera in permanență „patroni”….”Proprietatea publică” nu poate fi nici cumpărată și nici solicitată in diverse forme. Trebuie asumată. Dar nu de un grup, o ideologie ….sau o „poveste continuă”, în care „Ion Creanga” se vede doar in fereastra școlii…., până trece poștașul cu pensia.
PS
1 “scriitorii sînt cei care simt și exprimă, înaintea celorlalți, nevoia de a depăși limite lăuntrice, individuale sau colective, și constrîngeri politice absurde, ei sînt cei care palpează și formulează inteligibil, sensibil, convingător dimensiunea profund interumană și transculturală a gîndirii, a actelor și a sentimentelor noastre, într-o realitate globală din ce în ce mai inextricabil interconectată.”
2. “ PEN Clubul român a trecut apoi printr-o fază mai discretă, de adaptare la irumperea unui capitalism haotic și a unei ambianțe politice instabile, care a forțat scriitorii și jurnaliștii să se adapteze unor condiții de viață inconstante, dificile, ceea ce i a făcut mai puțin disponibili pentru solidaritatea cu cauzele internaționale. “