Silviu Buzan își prezintă experiența lui americană în romanul „Palmetto 361”

Posted on Iunie 6, 2017

2



Prozatorul Silviu Buzan: „next level” – de la povestiri la roman

*

Silviu Buzan s-a născut la Cluj-Napoca, în 1973. A absolvit în 1992 Liceul „George Coșbuc” în cadrul liniei de predare în limba germană. În același an s-a înscris la Facultatea de Litere, secția germană-română, pe care a absolvit‑o în 1996, an în care a început și Facultatea de Filosofie. Pe aceasta din urmă a urmat-o doar până în anul trei, când, în 1999, a plecat în SUA, unde a stat următorii cinci ani de zile. În vara anului 2004 s‑a reîntors în România, reluând Facultatea de Filosofie, absolvind-o în 2006.

În 2011 a publicat, la Editura Grinta, cartea de debut, Scara lui Iacob. În anul 2013 a mai publicat la aceeași editură încă două volume de povestiri: Pentagon (premiată în 2013 la Concursul Național de Proză „Liviu Rebreanu”) și Salon șase (cu o prefață de Vasile Gogea).

*

„Autorul şi-a găsit formula narativă şi şi-a „tras” povestirile, ca pe nişte vagoane semantice, apelînd cînd la sistemul bielă-manivelă, cînd la mecanismul cu cremalieră. Originale instalaţii stilistice, literare. Important este că, textele lui au, toate, un sens, ascendent (din fizic şi concret la magic şi fantastic) ori descendent (de la absurd şi iraţional la banal şi cotidian). Nu rămîn plate, adică doar prozaice.

Modalitatea narativă, care îl singularizează în peisajul prozei noastre de azi, este una dialogală, amintind, cultural vorbind, de modele celebre, de la Platon pînă la Mihai Şora. Personaje fără nume, purtînd doar semnul (ca un stigmat) al unei iniţiale, dialoghează încercînd să rezolve în cuvinte situaţii de criză existenţială, aparent banale.

Deşi interogate logic, aproape fără rest, situaţiile luate ca pretext pentru debate îşi vor găsi, totuşi, soluţiile nu în figurile silogismului, ci în realitate. Cîmpul semantic al naraţiunii-dialog e mereu deschis, dar nu din ficţiunea paradoxului şi a incertitudinii vin răspunsurile, ci din realitate. Anume, realitatea
ficţiunii, ascunse, ca Polonius, după draperia de cuvinte-noţiuni-simboluri manevrată cu dexteritate
de prestidigitator de autor.”

„Cărţile lui Silviu Buzan au nevoie de un cititor, nu neapărat special,“iniţiat”, ci de unul care să aibă
răbdare, calm şi bună dispoziţie pentru o lectură deloc facilă, dar care îl recompensează cu generozitate de îndată ce e dusă pînă la capăt. Am convingerea că acest cititor există şi că întîlnirea va avea loc.”

(Vasile GOGEA, în prefața la volumul Salon șase.)

*

Anunțuri