I. L. Caragiale – 105 ani de eternitate

Posted on Iunie 9, 2017

3



*

O ultimă imagine

La 5/18 aprilie 1912 (anul morţii, la 9 iunie), Nenea Iancu „obosit” de sărbătoririle ce îi erau dedicate în ţară la a şaizecea aniversare, îi scrie mai vechiului său prieten Adolphe Stern:

„Duc grija vieţii, şi mă gândesc să merg în ţară unde prietenii mei vor să strângă un fond pentru mine”.

Desigur, însă, nu „fondul” îl interesa. Refuzase demn şi categoric şi alte iniţiative de acest gen.

„Şeful” de partid Take Ionescu îi promisese un loc în Cameră. Poate şi presimţirea sfârşitului…

Nu importă aici unde şi cu cine s-a întâlnit Caragiale în această ultimă călătorie în ţară. De reţinut este această „fotografie” (adevărată „mască mortuară”) pe care i-o face G. Milian, şi publicată în Dimineaţa (imediat după moartea marelui dramaturg, în nr. 2972, din 14 iunie 1912):

„Figură negricioasă, uscăţivă, cu mustaţa lungă, cu nasul acvilin, fără dinţi, cu privirea puţin închisă. Nu, nu, nimic din ceea ce imaginea mea creease din belşug. Şi ce îmbrăcăminte! O redingotă neagră, lungă, lungă, învechită, pe cap un demi – joben de modă arhaică. Şi gura fără dinţi, timbrul vocei fără nici o dulceaţă. O clipă avui o strângere de inimă.” (Apud. Marin Bucur, Opera vieţii. O biografie a lui I. L. Caragiale, vol II, Cartea românească, 1994, p. 492)

Cel care, deşi suferind de miopie forte a „văzut monstruos”, care „cinic” fiind „simţea enorm”, care deşi a „muşcat” necruţător tarele societăţii româneşti rămăsese fără dinţi, îşi lua rămas bun de la lumea pe care a iubit-o, în fond, ca nimeni altul. Căci, el nu a „virusat” fondul psihomoral al românilor ci, a încercat doar să-l „vaccineze”.

Din nefericire, aşa cum se întâmplă întotdeauna, „terapeutul” rămâne singurul neprotejat în faţa bolii. Uneori, chiar şi împotriva „viermilor” care se hrănesc din posteritatea lui …

____________________________

(Din volumul Vasile Gogea, OftalMOFTologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, Ediția a II-a revăzută și adăugită. Cu o prefață de Gheorghe Grigurcu și o galerie de portrete propusă de Nicolae Ioniță, Editura Grinta, 2012, pp. 107-108)

*

Anunțuri