Din albumul cu pilde date posterității de cei 80 de ani de viață ai lui Iuliu Maniu

Primesc, din nou, ca de atîtea ori pînă acum, de la părintele Cristian Borz, preotul parohiei greco-catolice din Bădăcin și sufletul Campaniei Naționale pentru Salvarea Casei Memoriale a celui care a fost unul dintre Părinții României Mari, Iuliu Maniu, un material cu mult mai mult decît doar emoționant.

Îl reproduc și pe acesta cu același sentiment de solidaritate și cu aceeași nădejde că visul  părintelui Cristian Borz va deveni realitate înainte de împlinirea centenarului Marii Uniri.

*

Unul dintre copiii crescuţi de Iuliu Maniu, erou al Primului Război Mondial

• Autor: Echipa de Campanie

  Din albumul cu pilde date posterității de cei 80 de ani de viață ai lui Iuliu Maniu, ne oprim

  asupra acelei file care ne vorbește despre omul Iuliu Maniu, un bărbat riguros în principii și

  întotdeauna gata să aline suferința celor din jur, un om asumat, care și-a sacrificat viața

  personală pentru a evita intrigile politice și acuzele care oricum, nefondat, și-au făcut loc în

  biografia Sfinxului de la Bădăcin. Iuliu Maniu, azi, un model pe care ni-l dăm unii altora, a

  pus dragostea de Dumnezeu, de neam și de familie mai presus de orice, într-o ierarhie a

  valorilor ce l-au însoțit pe tot parcursul vieții. Nu a fost căsătorit niciodată, însă nimic nu l-a

  împiedicat să devină „tată” pentru nepoții din partea surorii Elena, care a rămas văduvă cu

  patru copii, după ce soțul ei, vicarul Ioan Pop a decedat la numai 42 de ani. „Baciul

  Ioan”, cum îl numea Iuliu Maniu pe cumnatul său, Ioan Pop, nu era preocupat de moarte, ci de

  ce se va întâmpla cu soţia sa Elena şi cu cei patru copii Livia, Ionel, Matei şi Clariţa, dintre

  care cea mai mare avea 14 ani şi cea mai mică abia trecuse de un an, după ce el va muri. Pe

  patul de moarte, Iuliu Maniu i-a prins mâna şi i-a spus: „Baciule Ioan, fii liniştit, eu mă voi

  îngriji de Elenuţa şi de copiii voştri”. În acea perioadă, Iuliu Maniu era jurisconsult la

  Mitropolia Blajului, localitate în care au fost aduși de la Năsăud nepoții împreună cu mama

  lor, într-o casă cu cinci camere, pregătită de Iuliu Maniu. La acea vreme, Ionel Pop urma să

  intre în clasa a IV-a liceală, Matei, în clasa a II-a, Livia urma să se înscrie la şcoală, iar Clara

  avea abia doi ani. Sub atenta îndrumare a lui Iuliu Maniu, nepoții cresc și își găsesc propriul

  drum: Ionel devine avocat, scriitor, un mare iubitor al naturii şi luptător pentru Marea Unire,

  Matei a fost avocat și moare pe frontul din Italia, Livia s-a căsătorit cu profesorul universitar

  Romul Boilă, iar Clara cu Zaharia Boilă, care conducea ziarul clujean România Nouă.

  Dealul Țarinei, locul în care se odihnește unul dintre cei patru nepoți ai lui Iuliu Maniu,

  Matei Pop.

  Istoricul Marin Pop, cercetător în cadrul Muzeului de Istorie și Artă Zalău, a descoperit recent

  un articol emoționant despre Dealul Țarinei, în ziarul șimleuan Gazeta de Duminecă,

  material scris în memoria lui Matei Pop, nepotul lui Iuliu Maniu, decedat pe frontul italian şi

  reînhumat la Bădăcin. Mai jos redăm integral textul pentru a surprinde cât mai fidel trăirile

  autorului.

  

  Mormintele din Dealul Țarinei

  „Dealu-Ţarinei”

  În memoria lui Dr. Matei Pop

  „Aşa se cheamă partea de hotar a comunei Bădăcin unde e situată frumoasa grădină de pomi

  cu Villa Maniu, pe coasta dinspre răsărit a Măgurei, a acestui muncel pitoresc, bogat în

  frumuseţi naturale şi tot soiul de pomi cu fructe nobile, concentrând în sine într-o armonie,

  cum nu se prea găseşte într-alte părţi ale ţării: frumosul cu folosul.

  Aici a dorit Matei Pop să fie adus şi înmormântat, dacă nu se va reîntoarce viu din răsboi.

  «Ori unde ar fi să mor, scumpă Bunică, – se rugă el cercetând cu ocaziunea unui scurt

  concediu de pe frontul italian pe Bunica Clara dr. Maniu, – să mă aduceţi aici … la Dealul

  Ţarinei!». … Aici în frumoasa grădină cu pomi sădiţi de Bunica şi Unchiuţu, plină de

  privighetori, sticleţi, presuri, mierle şi cuci … între aceşti minunaţi cântăreţi fermecaţi de

  bunătatea fără margini a Bunicei … unde tot îţi povesteşte de mâna harnică, de artistă a

  Mătuşei, aici unde toate chioşcurile şi cărările cu popasuri parcă păstrează ecoul frumoaselor

  discuţii şi marile planuri – multe realizate – făurite de minţi luminate – aici aproape de

  bătrânul păr (cu cuibul de neviscă), sub care marele Simion Bărnuţiu răzimat cu spatele de
  trunchiu îşi făcea studiile, în acest loc, legat de-o frumoasă şi bună parte a istoriei neamului

  românesc de lupte şi frământări nobile purtate cu dârzenie până la bun sfârşit prin bărbaţi cu

  minunate intuiţii şi caractere de fier şi mame pline de virtuţi ce şi-au purtat şi-şi poartă paşii

  pe iarba cu flori ale acestor lunci şi nisipul de pe întortocheatele cărări ale costişei cu spatele

  înclinate de povara pomilor şi butucilor cu dulci fructe … Aici unde totul e parcă altfel, decât

  aiurea … unde stăpâneşte o atmosferă de înaltă etică … unde prin atavism şi eforturi culturale

  s-a atins tot ce poate fi azi mai înalt ca gest, vorbă şi sentiment, aici unde şi-a petrecut el an de

  an plăcutele vacanţe … aici în locul de întâlnire al celor scumpi ai săi, unde de sub glie va

  putea auzi şoaptele dulci ale Mamei, «aici s-a dorit Matei Pop» … El, jertfa adusă pe altarul

  Neamului din partea unei nobile familii, care în visurile-i mari şi frumoase a cuprins întreg

  Neamul; … Şi atotputernicul Dumnezeu împlinind acel mare vis, i-a cerut jertfa – căci aceste

  mari minuni fără de jertfă nu se fac! – Şi l-a luat pe el, pe cel mi frumos la trup şi suflet dintre

  flăcăi – că numai aşa era primită … atunci în anul 1919, când aievea părea că acel vis se

  întrupează întreg şi strălucitor … aşa cum se născu şi-l păstrăm în mintea şi inima noastră …

  Dar … să nu ne tragem socoteală cu Preasfântul … că nu putem noi să ştim încătrău duc

  tăinuitele sale cărări …

  Acum aici eşti Mateiuţ cu Moşul dr. Ioan Maniu în cavoul familiar din Dealu-Ţarinei, al cărui

  înălţime se prevede cum va creşte cu pătratul depărtării în timp şi spaţiu într-un uriaş Munte al

  Naţiunii”.

  Cota: Gazeta de Duminecă, nr. 4-5, 24-31 ianuarie 1926, p. 2.

  *

  Pentru a păstra vie memoria acestor locuri și pentru a amenaja un spațiu, un muzeu în

  interiorul Casei Memoriale „Iuliu Maniu” din Dealul Țrainei, facem apel către toți doritorii să

  doneze după putință pentru a putea începe lucrările la acoperișul Casei și, ulterior, pentru a

  amenaja muzeul.

  Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400

  Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205

  Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730

  Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com

  deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj.

  Toată activitatea legată de evoluția campaniei publice „Salvați Istoria Națională, Salvați Casa

  lui Iuliu Maniu” poate fi consultată pe pagina de Facebook:

  https://www.facebook.com/SalvatiCasaMemorialaIuliuManiu/?fref=ts

*

Etichetat: Badacin, Cristian Borz, erou, Gazeta de Dumineca, Iuliu Maniu, Marin Pop, Matei Pop, nepotii lui Maniu, România Nouă, WW I

Posted in: Anamnesis