S-a stins un mare poet al Maramureșului: Ion Bogdan (Dumitru Iuga)

Posted on Septembrie 13, 2017

9



 

Plecarea cerbului alb

Dumitru Iuga (Ion Bogdan) – 1942-2017

*

       La un început de toamnă, în celălalt secol, într-o zi cam noroasă, doi oameni mergeau dinspre Rozavlea spre Săliştea de Sus, povestind. Zice unul: Ce-ai vrea să-ţi apară acum în cale ca să te bucuri? Simion din Rozavlea se aştepta să răspundă brusc: Fecioara privirii! Dumitru din neamul lui Iuga mai făcu câţiva paşi cu care-şi măsura tăcerea. Privi spre deal şi gândi pentru sine: Se strică vremea! Şi se opri de parcă l-ar fi ars o amintire. După acest mic ocol, îi răspunse lui Simion: Aş vrea să ne sară în faţă un cerb alb. Apoi, vremea a trecut, Simion şi Dumitru au plecat de pe Vale să dovedească lumea.
Cam aşa mi-am închipuit timpul acela căutător al celor doi buni prieteni, Simion Şuştic şi Dumitru Iuga. Acum melancolia lor apleacă ramuri şi în urma lor un aer vechi apasă. Dumitru Iuga, după numele de scriitor Ion Bogdan, a marcat cultura Maramureşului cu sigilii care nu se şterg.
Născut în Săliştea de Sus, a tras cu înţelepciune după el toate horile şi obiceiurile văilor. Avea o răbdare, o perseverenţă şi un talent aparte de a se apropia de geniul poporului. Pentru el, poema populară era adâncul, dar şi cerul gândirii şirului de oameni, prelinse prin vreme. Era şi un valoros interpret al poeziei ţăranilor. A avut un simţ fin pentru valoarea versului popular, ştiind că are întotdeauna un bogat conţinut de viaţă.
Omul, pentru Ion Bogdan, era un izvor nesecat de lumină. Îmi spunea prietenul meu: Cine a văzut un răsărit de soare pe Iza descoperă sensul vieţii. El a ştiut să simtă miracolul trăirii în versul popular. De aceea, toate culegerile alcătuite de el erau gardate de frumuseţi ale inspiraţiei celor mulţi. „Mult mă mir de cel ce tace,/ Cu-a lui inimă ce face!” Prietenul nostru ştia, ca un profesionist, obiceiurile din această parte de ţară. Făcea parte dintre acei intelectuali care toată viaţa au învăţat lecţia Maramureşului. Şi a ajuns la părerea că multe taine mai are.
De numele lui se leagă manifestări curate ale Maramureşului, care au prins durată. Le organiza cu exigenţă şi rigoare. De numele lui se leagă şi apariţia unor publicaţii cu valoare de unicat. Aşa este Calendarul Maramureşului, care a fost un eveniment cultural al întregii ţări. Trei alcătuitori: Ion Bogdan, Mihai Olos şi Nicoară Timiş. Cine poate uita celebrele caiete „Măiastra”, care au certificat naşterea unei şcoli de literatură în Maramureş?
Poetul Ion Gheorghe a simţit că „zilele de alergătură, strângere şi selecţie aspră, nopţile de zbucium şi de febră tipografică se trag din osteneala generoasă a poetului Ion Bogdan”. Prietenul nostru a dorit şi a reuşit să creeze în bună parte în Maramureş o implozie sincronă de idealuri omogene, adunând în jurul lui scriitori consacraţi, dar şi tineri la început de drum. El însuşi era un poet „cu ochiul mereu întors în sine, iar stările de calmă trăire sunt ale unui poet cu aventuri lirice de profunzime” (Laurenţiu Ulici).
Un alt exeget a observat, pe bună dreptate, că „Ion Bogdan e un poet exemplar, întărit de cunoştinţe filozofice şi etno-hermeneutice, un poet al locului şi fiinţării româneşti” (A. I. Brumaru). Alături de Nicoară Timiş, Liviu Borlan, Mihai Cupcea, Mihai Olos, Vasile Latiş, Gavril Ghiur sau Valentin Băinţan, Ion Bogdan a cristalizat o viziune sănătoasă asupra valorilor autentice din cultura maramureşeană. Marele lor consultant a fost savantul Mihai Pop.
La 75 de ani abia împliniţi, Ion Bogdan (Dumitru Iuga) s-a săvârşit din viaţă. Rămâne intelectualul care a luminat multe din straturile vechi ale Maramureşului. Mi-a fost prieten vechi, bun, deştept, care întreţinea arderea vieţii. Nu uit începutul textului. După retragerea lui Simion din viaţă, s-a întâmplat să-i fiu eu lui Ion însoţitor de vale. De data aceasta fără întrebări, pe o colină din preajmă, s-a arătat un frumos cerb alb. Ne-a privit parcă uimit de viaţa lui şi a plecat în josul râului.
Uitasem să spun că era spre toamnă, într-o zi cu soare. Ion atâta a zis: Noi trecem prin lume ca stolurile de paseri.

Gheorghe Pârja (în cotidianul Graiul Maramureșului, Plecarea cerbului alb. )

În același cotidian, citește și articolul lui Nicolae Scheianu, DUMITRU IUGA (1942-2017).

*

Din creația lui Ion Bogdan, cel care a fost toată viața convins că „Poetul e în lume stea de veghe/în clipe de grea cumpănă venind”, născut în aceeași zi a anului ca și mine – 7 august – dar mai „de diminecioară”, luminînd și ziua anului meu, transcriu cu înfrigurată și reactivată însingurare sub un cer sărăcit, un poem al acestui neîmbătrînit și neîmblînzit veci cocon voievodal:

STAMPĂ

 

Viața poate începe simplu așa cum

râul dimineața în prundurile solare

viața poate fi necugetat destin

lângă însângerate sălciile amurgului

 

și totuși dacă vei răzbate până aici în

depărtarea mea singuratecă totuși dacă

tu vei ajunge

ochilor mei să le redai strălucire

 

exist și încă nu știu

să mă justific mie însumi

sunt numai o silabă din marele

cuvânt a fi ce stăpânește

neantul.

_____________

Reprodus după O Antologie a Poeziei Maramureșene, realizată de Nicolae Păuna – Scheianu, Editura Ethnologica, 2010, p. 116.

*

Anunțuri
Posted in: In Memoriam