De fapt, un coșmar…

Posted on septembrie 21, 2017

16



CRIMA DIN VIS

(sau despre instalatorii morții)

 

Locuiesc – nici nu mai știu de cînd –

la ultimul etaj – am uitat cîte sunt –

al unui bloc – sau hotel

ori un fel de castel –

fără scări interioare

sau de incendiu

fără lift.

 

Pot să ies doar la fereastră

să-mi verific prezența reflectată

în piscina cu apă albastră

din curtea interioară.

 

În care nu înoată

niciodată

nimeni.

 

„Nu scoateți dopul! Nu dați

drumul la apă!” –

am strigat

în ultima

dimineață.

 

„Bă! Lăsați apa! Mă sufoc! Îmi plesnește capul!

Mă scurg la canal! Lăsați apa,

ucigașilor!”

 

„Fire-ați ai dracului

cu cheia voastră franceză

și cu fackelmannu vostru

cu tot!”

*

(Cluj, septembrie 2017)

Posted in: Propoieziţiile