Poetul în toamnă: Andrei Zanca

Posted on octombrie 9, 2017

1



*

octombrie

 .

cum din pulberea mea risipită cândva peste ape

se va desprinde o pasăre, orice marginalizare

orice recluziune ori anatemă a fost și este

în lumea asta un însemn de noblețe.

 

estimp în depărtare un abur de aur peste oglinda apei

până înspre ambuscada de ruginiri a pădurii, o clipă

 

o clipă încremenită-n tăcerea

învăluirii / pale de vânt însoțind

căderea frunzelor peste verzuiri de răcoare, lasă  –

 

lasă-mă să-ți împărtășesc toate astea

cât mai e clipă, cât mai e pădure

între arbori, totul

 

totul pătruns, totul înfiorat de-aceeași prezență

între întrezăriri, așteaptă  –   așteaptă-mă   –

 

de-atâta vreme sunt pe drum, tu,

 

tot mai aproape  –   nesfârșit de aproape

 

mai aproape decât mi-am fost eu mie însumi vreodată.

*