O „propoieziție” veche, cu o… „pălărie” nouă, „croită” pe latinește de Doamna Marcela Ciortea

Posted on octombrie 13, 2017

2



ARS  DORMIENDI

 

Insomniac

stau de veghe.

 

Alții vor fi 

lăudați.

 

Mare artă

știința somnului!

*

___________________

Pentru „reeditarea” acestei „propoieziții”, inițial fără titlu – ca de altfel toate celelalte  din volumul meu Propoieziții, Casa de editură Solstițiu & Decalog, Satu Mare, 1996, p. 68 – Doamna Marcela Ciortea, eminentă clasicistă, demnă continuatoare a „Școlilor Blajului”, cadru didactic al Universiății „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, a lăsat cîteva minute „în așteptare” o ediție bilingvă a Odelor lui Horatius, publicată la Blaj, în 1901, de Canonicul Gavrilă Pop, și a pus o „pălărie” latină micii mele alcătuiri sintactice. Îi rămîn încă o dată dator! Dar Domnia Sa, nu traduce doar din latină, comentatoare cu intuiții profunde și participare empatică, cu deschideri hermeneutice surprinzătoare, Doamna Ciortea scrie, rar (prea rar, aș spune dacă n-aș ști ce lucruri mult mai importante făptuiește) și „cronică literară”. „Traduce”, adică, din românește în… românește! Mi-a făcut și mie „cadou” o astfel de „lectură” la romanul meu Scene din viața lui Anselmus (Ediția a II-a, corectată și completată de autor, cu o prefață de Ion Bogdan Lefter și însoțită de cinci lecturi critice, Editura Limes, 2008), total dezinhibată de „aparatul critic” atașat ediției. O puteți (re)citi aici:

Anselmus reloaded. O „întîmplare”

Acum, însă, eu personal voi purta în continuare pălăria gri, de fetru, cehoslovacă, moștenită de la tata care și-a cumpărat-o în iarna anului 1940, în refugiu la București, din primul salariu primit de la Malaxa.

Voi încerca să „exersez” și eu această „artă”, devenită tot mai mult în zilele noastre  una „marțială”, a „dormitului”. Celor  „inițiați” deja, le doresc somn ușor! Atîta doar: să nu sforăie!

*

Reclame