„Am fo ș-oi si” – „Povestea” unui tablou realizat de Traian Bilțiu-Dăncuș în 1940

Posted on noiembrie 7, 2017

1



*

”Am fo ș-oi si”,

tabloul cu o poveste impresionantă de la Muzeul Maramureșului

  de Dana Berci 

Unul dintre cele mai cunoscute tablouri din Maramureș semnifică dârzenia poporului român în fața invadatorilor și se află la Muzeul Maramureșului din Sighet. Lucrarea, care poartă numele „Am fo ș-oi si”, a fost realizată la cedarea Ardealului, în anul 1940, și a primit premiul național de pictură.

Tabloul „Am fo ș-oi si” a fost pictat de Traian Bilțiu Dăncuș și ilustrează un țăran maramureșean îmbrăcat în constum popular. Semnificația tabloului este dată prin mai multe detalii.
„Tabloul <<Am fo ș-oi si>> este opera pictorului Train Bilțiu Dăncuș, care a fost unul dintre cei mai importanți pictori ai Maramureșului și al României și a luat premiul național de pictură în anul 1940. Tabloul a fost pictat în împrejurări foarte tragice, odată cu pierderile teritoriale ale României. Este un tablou alegoric, care prezintă un țăran român din Maramureș îmbrăcat în port popular, ținând în mână arma sa credincioasă dintotdeauna, securea, cu picioarele pe solul dur al Maramureșului, sprijinit cu spatele de stejar – stejarul era simbolul poporului român – și privind încruntat furtuna, furtuna înseamnând necazurile și invadatorii”, a explicat Gheorghe Todinca, directorul Muzeului Maramureșului din Sighet.
Tabloul se află la Muzeul Maramureșului din Sighet din anul 1975. Odată cu moartea pictorului, muzeul din Sighetu Marmației a intrat în posesia unei colecții importante de lucrări.
„Tabloul nu a fost niciodată restaurat. Când vom marca 100 de ani de la Marea Unire, pe lângă expoziția documentelor Marii Uniri, dorim să facem și o expoziție de pictură din și despre Maramureș”, a adăugat directorul Muzeului Maramureșului din Sighet.
Traian Bilţiu Dăncuş s-a născut la 29 noiembrie 1899, în localitatea Ieud. A fost unul dintre cei mai cunoscuți pictori din Maramureș. S-a axat în lucrările sale pe lumea satului maramureșean, pe care a prezentat-o în multiple ipostaze.

*

(http://maramedia.ro/special-am-fo-oi-si-tabloul-cu-o-poveste-impresionanta-de-la-muzeul-maramure-ului)

Sursa Foto Traian Bilțiu Dăncuș: https://www.animagro.ro/anunturi/artizanat-arta-colectii/obiecte-de-colectie/fotografie-pictorul-traian-biltiu-dancus-1899-1-7247/

*

ADAOS. Tatăl meu, Gavrilă a Gogii tăbăcarul din Ieud i-a fost elev lui Traian Bilțiu Dăncuș, cam prin anii 1930 ai secolului trecut. De la el am aflat această „poveste de iarnă”, semnificativă pentru spiritul care ardea în  acest mare pictor al Maramureșului. Era cocon în clasele primare, la școala din Ieud, unde preda scriere și desemn (poate și alte discipline) Bilțiu Dăncuș. Iarna,  cum numai în Maramureș sînt iernile!, domnu’ Învățător (sau Profesor, după nivelul la care avea ore în dimineața respectivă) venea totdeauna primul la școală. Se trezea foarte devreme, știa cîți coconi urma să aibă la prima oră și băga în ler atîția cartofi. După ce aceștia erau copți, îi înfășa bine în șterguri  albe, curate, groase astfel ca să nu se răcească pînă la școală. Și-și aștepta „ucenicii” în clasă, în fața catedrei. „Luați, mă coconi, fiecare cîte un picioc cald, că nu-ți putea scrie ori desena cu mînurile înghețate, nici gîndi cu mintiuca troienită!”

Nu vreau să fac nici un fel de comparații, dar nu pot să nu mă gîndesc la troienele cît Pietrosu, pe care le pun pe mintiuca lor și iarna și vara cei care au făcut praf și pulbere învățămîntul românesc…   Ca să nu mai vorbesc de absența căldurii harului de dascăl din „programul cornul și laptele”…

(V. G.)

*

Reclame