„Istorii” poetice – cu Doina Cetea – la 75 de ani

Posted on Noiembrie 13, 2017

1



Joi, 16 noiembrie, ora 12,

la sediul Filialei clujene a USR,

Doina Cetea îşi lansează noua sa carte de poezii: Istorii.

*

*

        La frumoasa vîrstă de… doar 15 luștri de viață, Doina Cetea pare să dea o replică plină de tandrețe și vitalitate confraților – congeneri sau nu – care, pe la începuturile „vieții” sale „literare”, se întrebau, cu o amicală malițiozitate: „ce mai cetea Doina?” Iată că Dumnezeu i-a hărăzit o viață suficient de lungă pentru a ne pune „pre mulți” s-o cetim și noi pe ea și „istoriile” sale! Cu încîntare totdeauna înnoită de o mereu proaspătă energie poetică, dar și umană. (Pentru aceasta din urmă, stau mărturie anii, nu puțini, de cînd este „dispecerul” neobosit al întregii activități a Filialei Cluj a USR.)

Cuvintele acestea îmi sunt inspirate de un splendid poem din volumul Casa iluziilor (2004), un tulburător memento  (și) autobiografic: IEDERA. Trec, acum, peste simbolistica specială, veche încă de la frigieni (la care iedera era strîns legată de cultul zeului Attis), sau egipteni (unde însoțește reprezentările zeului Osiris), a acestei plante (Hedera helix), deosebit de rezistentă și la vremuri de secetă, și la vreme rece, avînd abilitatea de a se roti protector în jurul unui trunchi, a unui zid, iar ca metaforă a femeii, în jurul iubitului, în semn de fidelitate și reproduc pur și simplu poemul:

Iedera cățărată pe

Zidul strivit de timp

Din cimitirul cetății

Pare un monstru

Ce soarbe

Stropii calzi ai luminii.

Și rădăcinile ei în adânc

Se încolăceau, se mușcau

Căutând firul iute al apei

Ce curgea peste părul

Morților tineri.

Ochii morților urcau în ochii frunzelor

Buzele lor albăstreau lutul

Și așa privindu-i

M-a cuprins frica.

Și așa, fărâmă cu fărâmă

M-am pierdut privind

Spre înaltul cerului

Unde mi s-a părut că

Zboară crucile

În formă de păsări.

*

 

       La Mulți Ani! și „veșnic verde”, Doina Cetea!

*

Anunțuri