…din Cetatea Alba Carolina, din Alba Iulia
…conform privilegiilor recunoscute de regii Ungariei, Principii Transilvaniei, Împărații Austriei și ai Austro-Ungariei pentru înaintașii mei și pentru toți urmașii lor, încă de la 1360, îmi iau și eu „garda de corp”…
…și plec să-i fac o vizită Doamnei Stanca, „nemîngîiata soție a lui Mihai Viteazul”…
…pînă cînd, încet, încet se lasă seara…
…în nebiruita de timp Cetate a Făgărașului…
Fotografii de Lucian Tănase (octombrie 2017)
*
Posted in: Cuvinte împotrivite
Gogea's Blog 
cindy knoke
noiembrie 15, 2017
Beautiful!
vasilegogea
noiembrie 15, 2017
@cindy knoke
Thank you very much!
Liviu Antonesei
noiembrie 15, 2017
Frumoasă călătorie!
vetiver2
noiembrie 15, 2017
Boier Gogea, arati tare bine cu garda de corp!
Iancu Motu
noiembrie 16, 2017
Vasile, Vasile! Nu te lasi deloc! Si bine faci! Coborator din linia de Maramures si din cea de Fagaras, un drum voievodal merita o garda de corp chiar si in pasnicul centru al Apulum-ului. Splendida imaginea nocturna a cetatii Fagarasului. Mi-a adus aminte de o noapte petrecuta acolo, la o lunga si frumoasa poveste langa o cana de vin bun, tare si aspru.
Mircea Pora
noiembrie 16, 2017
Amintesc de o călătorie mai mult decât reală, primul drum la Ohaba unde urma să fiu profesor. Am ajuns prima dată cu un tractor acolo, adică într-o remorcă a lui. Mi-a spus tractoristul…”Urcă sus pe saci, pune alt sac pe tine că o să fie frig. Şi ia-ţi gândul că tot astăzi o să vii înapoi. Până la Ohaba cred că n-am scăpat nici o groapă. Săream ca o minge în remorcă. La ajungere omul foarte natural m-a întrebat..”Mai trăieşti?”…”Mai, i-am răspuns şi din mizeria asta o să ajung tot astăzi şi acasă. Am plecat cu bună despărţire şi după un kilometru m-a ajuns din urmă un camion. „Unde”?…întreabă şoferul…”La gară”, răspund. „Bine, urcă în capotă, de data asta printre nişte lemne.